Barba lui Adrian Nastase

0
10

La Judecatoria Sectorului 4, unde a fost judecata cererea de eliberare conditionata a lui Adrian Nastase, fostul premier ne-a aratat o imagine cu totul noua, surprinzatoare. Aparent mai slab, cu o barba destul de mare alba, noua imagine nu prea are multe in comun cu El Insusi.

Si cred ca detinutul Adrian Nastase nu mai are multe in comun, intr-adevar, cu El Insusi.

Am auzit speculatii cum ca dl Nastase ar fi urmarit un efect de imagine, o proiectie de patriarh intelept, cu ajutorul careia sa se relanseze. Este posibil. Dar asta nu ar dovedi decat ca Adrian Nastase ramane rupt de realitate.

De fapt, asa cum se prezinta acum, Adrian Nastase pentru mine intruchipeaza prabusirea unei lumi, care inca nu a fost cu totul ingenuncheata si probabil nu va disparea cu totul niciodata, dar din care in cele din urma s-ar putea sa ramana doar vestigii.

Nu cred ca Adrian Nastase isi mai poate relansa cariera politica. Nu cred ca mai are resursele interioare pentru a o face. Este un puscarias. Faptul ca probabil va fi eliberat din inchisoare nu inseamna decat ca va parasi inchisoarea in virtutea unor prevederi legale aproape matematice.

Dar va ramane cu statutul de condamant, cu toate pedepsele accesorii, cu obligatiile de infractor scos pentru buna purtare si cu riscul ca la cea mai mica abatere sa se intoarca dupa gratii.

Dar nu cred ca ceea ce l-a frant pe dinauntru au fost cei aproape doi ani de puscarie efectiva. Ci proportiile abisale ale caderii. Sentimentul puterii absolute a celui numit El Insusi, credinta fara fisura in propria impunitate si intangibilitate au fost, cred, parte din coloana vertebrala a existentei lui Adrian Nastase. Aroganta care i-a fost adesea reprosata isi avea si ea resursele in ele.

 
 

Si cand s-au topit, coloana aceasta s-a frant. Dimensiunea socului a fost data si de momentul glontului din seara primei arestari, un gest care, tocmai de aceea, cred ca a avut doza lui de autenticitate.

Eliberat sau nu, Adrian Nastase este un om terminat, tradat de apropiati, umilit de conditia zeghelor, redus peste noapte la conditia de om egal cu ceilalti, conditie inimaginabila pana in ultima clipa. Ceea ce Lui Insusi nu i se PUTEA intampla, i s-a intamplat. Si asta cred ca l-a frant.

Mie Adrian Nastase mi se pare un batran, nu ca varsta, ci ca resursa interioara, caruia nu i-a mai ramas decat orgoliul de a nu-si recunoaste vina. Si inca ceva. I-a ramas perspectiva altor acuzatii, altor procese, altor ani de puscarie, poate pentru fapte si mai grave, pentru ca dosarul EADS se anunta un autentic seism.

Multi ar trebui sa se uite cu mare atentie la barba alba a lui Adrian Nastase. Nu la barba patriarhului, ci la barba detinutului. Cu atentie si cu teama. El este dovada vie ca imposibilul nu mai exista, ca impunitatea este doar o legenda.

Pe calea deschisa de Adrian Nastase au pornit deja multi. Alti imuni precum Constantin Nicolescu sunt in puscarie. Altii, precum Nicusor Constantinescu, Adrian Duicu sau Dan Voiculescu se zbat in procese cu latul tot mai aproape de par.

DNA ataca fara mila. Vorbim nu numai despre dosare noi, ci despre unele uitate prin sertare care acum sunt rasturnate pe masa de dna Kovesi. Pare sa se fi ajuns la cel mai inalt nivel al coruptiei, aceea cu milioanele de euro, pentru contracte de stat, cum este cel la care deja m-am referit, EADS sau Microsoft.

Sistemul corupt mizerabil care si-a atins probabil apogeul incepand cu perioada Nastase se clatina, crapa, se zbate. Nu va disparea cu totul prea curand, dar va deveni tot mai slab in primul rand datorita pierderii celei mai importante garantii pe care a avut-o – credinta impunitatii.

Articol publicat si pe site-ul ziare.com.

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!