CAS, încă o lovitură. Cea decisivă

0
7

Ministerul de Finanțe a anunțat majorări de impozit, după ce președintele Băsescu anunțase, în prealabil, că în urma micșorării CAS, pe care n-a vrut s-o semneze, este aproape certă o creștere a taxelor locale, iar premierul negase ferm așa ceva.

Săptămâna trecută am aflat că Ministerul de Finanțe nu face parte din guvern. Am aflat acest lucru dintr-un comunicat al instituției pri­mului ministru în urma retragerii Codului fiscal, rescris, în sfârșit, de prima instituție pentru a fi discutat de cea din urmă, ca și cum cele două entități ar fi corpuri străi­ne, nu două păpuși Ma­trioș­ka. Cam complicat, de vre­me ce Ministerul de Fi­nan­țe este una dintre instituțiile cheie ale guvernului, res­pon­sa­bilă cu politica fiscală, și este greu de crezut că mai este altcineva în guvern care se ocupă cu acest lucru. Ex­pli­cația că mai întâi Codul fiscal trebuie dis­cu­tat în guvern și apoi să intre în dezbatere pu­bli­că este o scuză ieftină. O scuză care vine să mai panseze ceva dintr-o lovitură pe care gu­vernul, cu Ministerul de Finanțe cu tot, și-a dat-o singur. Pur și simplu, au anunțat ma­jorări posibile (și probabile) de impozit, după ce președintele Băsescu anunțase, în prea­la­bil, că în urma micșorării CAS, pe care nu a vrut s-o semneze, este aproape certă o creș­te­re a taxelor locale, iar pre­mie­rul negase ferm așa ceva. Rezultatul întregii epopei este că rămâne cum am stabilit. Adi­că nicicum. Nici cu CAS mic­șorat, nici cu taxe, adică com­plet amețiți și dezorien­tați din punct de vedere fis­cal. Măcar să rămână Mi­nis­te­rul de Finanțe în guvern!

Inconsecvența aceasta, cu si­gu­ranță, are conotații elec­to­ra­le și, până la urmă, vom avea și CAS mic­șo­rat, și taxe mai mari pe proprietate, într-un fel sau altul, din simplul motiv că, privite în va­loare absolută sau chiar și relativă la PIB, con­tribuțiile pe muncă sunt mari și taxele de pro­prietate, că ne place sau nu să re­cu­noaș­tem, sunt mici. Nu era mai simplu să re­cu­noaș­tem aceste realități și să reacționăm în con­secință? Desigur, e o întrebare retorică, pen­tru că, într-un an electoral, nimic nu e sim­plu. Și chiar dacă guvernul va retrage ac­tua­lul proiect de Cod fiscal, de majorarea ta­xe­lor pe proprietate nu vom scăpa. Alături de re­devențe, e ultima portiță de creștere de ve­ni­turi la buget. Întrebarea este dacă și, mai ales, când vom avea reducere de CAS. Din per­spectiva echilibrului bugetar, șansa ca re­du­cerea CAS să ducă în momentul doi la lăr­gi­rea bazei de impozitare prin creșterea nu­mă­ru­lui de angajări se reduce pe măsură ce zvo­nu­rile, controversele și amenințările cu apa­ri­ția altor taxe se întețesc. Momentul reducerii, dincolo de dezechibrele fiscale, trebuia să adu­că o stare de încredere că maximul fiscal a fost depășit, iar o creștere de orice fel de taxe nu e previzibilă. Singura șansă pentru evi­tarea unor măriri de taxe era să devină func­țional tocmai acest ciclu vârtos format din reduceri care duc la stimulare și, în con­se­cin­ță, nu mai cer noi impozite. Nu mai este ca­zul acum. Președintele anunță în prealabil, pre­mierul neagă cu vehemență (dar asta, din ex­periența de până acum, este mai mult o con­firmare), iar ministerul taxării propune ma­jo­rări. În aceste condiții, orice potențial antre­pre­nor, dispus inițial la angajări, mai stă o tură să vadă ce se întâmplă. Și încă una…

În aceste condiții, cantonarea discuției în ter­men de echilibre fiscale nici nu mai contează. Pe acest domeniu, oricum era un teren slab. Deficitul e mare și real. El nu subliniază decât încă o dată problema insurmontabilă pe care o avem cu deficitul Fondului de pensii și lipsa de soluții, fie că CAS scade sau nu. Dar dacă nici varianta de stimul nu mai are șanse să func­ționeze din cauza incoerenței și certurilor politizate, ce pretenții să mai fie în contextul accentuării dezechilibrelor fiscale? //

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!