Ce (mai) vrea PSD?

0
16

Inainte de a raspunde la intrebarea din titlu, ar trebui sa lamurim alta chestiune, si anume ce ar mai fi de spus despre un partid care a inselat toate sperantele de reforma ale membrilor sai si ale publicului; care este incapabil sa iasa din lesa lui Ion Iliescu si la fel de incapabil sa se debaraseze de personajele dubioase care-l populeaza; si care nu poate transmite populatiei decat un singur mesaj, si acela primitiv: jos Basescu! Desigur, nu ar mai fi prea multe de spus despre un asemenea partid, dar nici sa-l eliberam de ochiul critic al cronicarului nu putem, mai ales dupa ce ne-a anuntat ca va convoca un Consiliu National pe 22 februarie, pentru a discuta oferta sa politica.

Nu avem de ce sa fim prea excitati de aceasta mult trambitata oferta politica: in primul rand, PSD a mai lansat cateva oferte politice din 2005 incoace, fara a reusi sa le continue dincolo de momentul lansarii; in al doilea rand, aceasta oferta va fi elaborata de un tandem alcatuit din Dan Mircea Popescu si Adrian Nastase, in care, evident, fostul premier va juca rolul dominant pentru ca altul nu stie sa joace, astfel incat nu ne putem astepta la nimic nou; in al treilea rand, pentru ca orice vor elabora cei doi poate fi aruncat la cos a doua zi de Ion Iliescu, daca nu-i convine un paragraf. Veteranul lider al PSD favorizeaza acum revenirea lui Adrian Nastase pe o pozitie de conducere in partid, dar nu pentru a-l lasa sa-si ia prea mult avant, ci doar pentru a se razbuna pe Mircea Geoana.

 De altfel, umilirea presedintelui PSD se petrece saptamanal: daca anunta ca biroul permanent national al PSD il sustine pe D.M. Popescu in fruntea Consiliului National, imediat a doua zi Ion Iliescu declara ca nici nu s-a discutat asa ceva; daca indrazneste sa ceara demisia guvernului Tariceanu si sa declare ca anticipatele ar fi binevenite, iar il pune la punct Ion Iliescu declarand ca nu este necesara demisia guvernului si ca PSD nu este pregatit pentru alegeri. Mai grav pentru domnul Geoana este ca, de fiecare data dupa o astfel de iesire la rampa a domnului Iliescu, reuniunile liderilor PSD il confirma pe presedintele de onoare in defavoarea sa. Asa s-a intamplat si saptamana trecuta, cand am aflat cu stupoare ca partidul i-a cerut lui Miron Mitrea sa coordoneze campania PSD pentru alegerile locale, iar Adrian Nastase ar putea coordona campania pentru parlamentare. Asadar, dupa aproape trei ani de mandat al lui Mircea Geoana, cel care in aprilie 2005 anunta o noua era in istoria PSD, partidul nu a reusit sa gaseasca un tanar organizator fara probleme cu DNA, caruia sa-i incredinteze campania electorala – cum, de altfel, nu a reusit sa scape de Adrian Nastase, in ciuda tuturor dosarelor sale si a imaginii execrabile. Ca si convocarea domnului Mitrea, revenirea domnului Nastase, care se comporta ca viitorul presedinte al Consiliului National inainte sa fie ales, este o palma grea pentru Mircea Geoana, care a fost incapabil sa-si alcatuiasca o echipa proprie si, aflat concomitent in conflict cu grupul de la Cluj si cu "aripa Iliescu", a ramas dependent de Viorel Hrebenciuc, dovedind ca nu este, si nici nu poate fi, "his own man", adica un lider in adevaratul sens al cuvantului.

Ca sa mai recupereze ceva din "onoarea nereperata", Mircea Geoana a incercat sa valorifice scoala de iarna a TSD de la Geoagiu Bai, dar, dincolo de topaiala penibila a tinerilor psd-isti pe marsurile partizanilor italieni masacrate de lautarii locali, nu a oferit natiunii nimic demn de luat in seama. Mircea Geoana a vorbit vag despre necesitatea reformarii republicii create in 1989, ceea ce ar putea fi interpretat ca un atac voalat la Ion Iliescu, fondatorul acestei republici, dar deja stim ca nu va avea forta politica sa realizeze nicio reforma – nici in partid, nici in republica. Vechea garda, oamenii eternului presedinte, l-au inlaturat deja.

 Interesanta in acest context a fost declaratia lui Nicolae Vacaroiu, care spunea ca "Adrian Nastase este un om valoros" si "poate sa castige" presedintia Consiliului National, desi acest lucru ar putea sa declanseze "o ofensiva impotriva partidului, deoarece nu s-au rezolvat toate problemele". Presedintele Senatului avertizeaza astfel ca Adrian Nastase insusi este vulnerabil si implicit depinde de bunavointa celui care face jocurile. Cum comunistilor le-a placut intotdeauna sa promoveze personaje vulnerabile, chiar compromise, pentru a le putea controla, este posibil ca Ion Iliescu sa-l sprijine pe Adrian Nastase pentru a-l folosi impotriva lui Mircea Geoana, dar ii va taia aripile de indata ce acesta va incepe sa se umfle in pene. Iata de ce in PSD nu se va afirma multa vreme nicio personalitate care nu a fost compromisa, iar reforma partidului este ca si ingropata.

 In ciuda agitatiei din PSD, chestiunea pozitionarii partidului fata de putere a ramas ambigua: Mircea Geoana cere demisia guvernului, dar ezita sa introduca o motiune de cenzura, pentru ca stie ca propriii deputati nu o vor vota. In schimb, se gandeste sa infiinteze un departament pentru monitorizarea Administratiei Prezidentiale, cu toate ca anul acesta sunt programate alegeri locale si parlamentare, nu alegeri prezidentiale. Este limpede ca Mircea Geoana nu este lasat sa se opuna prea vehement guvernului, cu care adevaratii lideri ai partidului au o relatie privilegiata, pentru ca, altfel, este ridicol ca partidul majoritar in parlament, care se mai afla si in opozitie, sa nu poata rasturna un guvern minoritar. In plus, intalnirea de taina Geoana-Tariceanu intareste suspiciunile de troc politic.

De ce nu-si afirma insa PSD forta parlamentara, cata vreme o mai are? Pentru ca: 1) mai marii PSD au afaceri cu mai marii PNL si 2) pentru ca Ion Iliescu se teme de un guvern puternic, independent, pe care nu-l poate manipula, si aceasta pentru ca domnul Iliescu are si el socotelile sale neincheiate cu revolutia din decembrie si cu mineriadele.

Iata, asadar, ce vrea PSD: perpetuarea sistemului instalat in 1989-1990, sistem ce a permis imbogatirea liderilor sai la nivel central si local prin spolierea statului si eludarea rigorilor legii, toate bine camuflate de o presa obedienta, hranita cu publicitate de stat. Problema Romaniei este daca in acest moment exista forte politice si sociale suficient de puternice pentru a impiedica realizarea acestui obiectiv politic. Este o intrebare la care mi-e groaza sa incerc un raspuns.