Cea mai buna zi din an pentru rasistul din mine

0
12

“E greu sa nu caut vinovati pentru masacrul de la Charlie Hebdo. Valul emotional a fost atat de mare, incat doar trei criminali nu-mi ajung. Vreau mai mult. Vreau sa dau vina pe jurnalistii care critica prea mult. Vreau sa dau vina pe musulmani. Vreau sa dau vina pe religii.

E greu sa nu caut vinovati pentru masacrul de la Charlie Hebdo. Valul emotional a fost atat de mare, incat doar trei criminali nu-mi ajung. Vreau mai mult. Vreau sa dau vina pe jurnalistii care critica prea mult. Vreau sa dau vina pe musulmani. Vreau sa dau vina pe religii.

12 oameni au fost executati cu sange rece, in toiul zilei, in cea mai frumoasa capitala a Europei. Acolo unde ma duc sa ma indragostesc. Sa ma imbrac bine. Sa ma visez frumos.

E prea grotesc. E prea enorm pentru ca doar trei criminali sa fie de vina. E sigur vorba de ceva mai mult. De o ciocnire mai apocaliptica. De o revolta. De inceputul unui razboi.  

Asa am simtit in ultimele 24 de ore. Si in continuare tot asa sunt ispitit sa simt. Ispita periculoasa, greu de respins dupa ce-l vezi pe Abu Musab, un lider ISIS, spunand mandru ca “Leii nostri au comis atacul. Curg doar primele picaturi de sange. Cruciatii trebuie sa se teama, pentru ca o merita”.

Simt cum imi fierbe furia in vene. Propun inchiderea moscheilor. Ma cert pe Facebook pentru dreptul fiecaruia de a blasfemia. Desi nu o rostesc cu voce tare, nu m-ar deranja expulzarea din Europa a tuturor barbosilor in halate.

Incep sa ma tem planetar. Ridicarea periferiilor impotriva centrului. Conflicte imense intre civilizatii. Occidentul sub asediu.

Dar la un moment dat, in toiul furiei si al fricii, mi-l amintesc pe Wael, prietenul meu iordanian cu care am mancat prajituri si am forfecat deopotriva preotii si mulahii.

De Aishe, prietena din Ankara al carei par nu l-am zarit niciodata de sub batic, dar care a plans pe umarul meu de dorul baietelului ei.

De Mahmoud din Cairo, care iubeste Europa pentru libertatea pe care o ofera si Bucurestiul pentru teii care miros frumos.

De Amr, din Emirate, care mi-a explicat pe indelete de ce sunitii tin post inainte de Eid, dupa ce eu i-am povestit cum tin ortodocsii post inainte de Paste.

Apoi am citit ca in Europa lui 2013 s-au efectuat mai multe arestari pentru alte tipuri de terorism (motivat de separatism, de pilda), decat pentru terorismul motivat religios. Ca mult mai multi copii mor zilnic de foame in Etiopia, decat adulti in atentatele teroriste. Si ca niciodata in ultimele secole europenii nu au trait mai bine si mai mult decat o fac astazi.

Dar sigur ca atunci cand loveste imprevizibil, moartea e un scandal. Zguduie. E de neinteles. Mai mult, cand moartea loveste in mijlocul paradisului in care oamenii isi castiga painea desenand caricaturi si inventand glume inteligente, totul se transforma intr-un atentat direct la adresa viselor mele. Cand moartea isi tranteste Kalasnikovul pe masa unei redactii din Paris, totul devine personal. Pentru ca asa ceva am vazut intamplandu-se doar actorilor din filmele de actiune. Nu vecinilor mei.

Iar eu sunt mult prea important ca sa fiu ucis doar de nebunia criminala a unor fanatici islamisti. Trebuie sa fie vorba de ceva mai mult. Despre religii. Despre popoare. Despre supravietuirea civilizatiei noastre.

Si cand aflu ca au inceput sa explodeze bombe in fata moscheilor din Franta, ma simt razbunat. Si vreau mai mult. Ii vreau afara. Ii vreau disparuti. Vreau sa se teama. Pentru ca o merita.

E cea mai buna zi din an pentru rasistul din mine."

———————————

Ieri s-a tras cu Kalasnikovul in redactia unui ziar de umor din Paris. Astazi s-a aruncat cu grenade intr-o shaormerie. E cea mai buna zi din an si pentru Abu Musab, lider ISIS. A semănat ură. Şi acum vede cum răsare ură.

Aici nu e vorba nici de ciocniri intre civilizatii, nici intre religii si nici de revolta saracilor impotriva bogatilor. Toate aceste teorii nu fac altceva decat sa alimenteze rasistul ascuns in fiecare dintre noi.

Aici e vorba de o gasca de criminali scelerati care folosesc o religie pentru a-si manifesta si justifica nebunia. Sunt minoritari, dar sunt vizibili pentru ca de fiecare data lovesc in mijlocul linistii noastre. Si sunt periculosi pentru ca-l scot la suprafata pe rasistul din mine. 

Adversarul e terorismul, nu islamul. Fanatismul, nu credinta. Extremistii, nu cele 1,6 miliarde de musulmani.

 

Articol publicat de HotNews.ro

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!