Coabitare cu sau fara placere

0
18
Nici lui Traian Basescu, nici lui Victor Ponta nu cred ca le face vreo placere sa conlucreze in cadrul unei situatii pana la urma insolita si prea putin testata in Romania. Pe de alta parte, odata esuata tentativa de lovitura de stat, USL-ul nu are o alta solutie, daca nu vrea sa extraga Romania din Europa, decat sa accepte aceasta "coexistenta pasnica". Nu conteaza daca te bucura sau nu, este singura alternativa viabila la acest ceas istoric. Daca Victor Ponta nu pricepe acest lucru, nu ma indoiesc ca exista baroni pesedisti care il constientizeaza.
 
Patru sint cei care s-au facut de ras in cosmarul care, sper ca si atatia altii, s-a incheiat prin decizia Curtii Constitutionale. Cei patru perdanti se numesc: Victor Ponta, Crin Antonescu, Ion Iliescu si Dan Voiculescu. Fiecare din ratiuni personale, dar intr-o unitate de granit, au cerut distrugerea statului de drept, au sfidat normele consitutionale, au complotat pentru lichidarea independentiei justititie.
 
Cei mai inversunati s-au dovedit a fi Crin Antonescu si Dan Voiculescu. Mega-plagiatorul Victor Ponta, omul fara insusiri precise si fara idei proprii, a actionat mai degraba ca un zombie politic, indeplinind zelos ce i se transmitea la ureche de catre adevaratii papusari. Ion Iliescu este azi un personaj tot mai jalnic, pentru care istoria s-a oprit in loc, in noiembrie 1946, deci in momentul cand, printr-o frauda de proportii cosmice, comunistii din Romania, sprijiniti de Kremlin, au pus practic mana pe Parlamentul tarii.
 
Cat il priveste pe Felix, acesta este nu doar ostil proiectului UE, dar si un adversar ireconciliabil a tot ce tine de de-comunizarea tarii. Prin statiile sale de televiziune, comparabile ca impact toxic cu televiziunea oficiala sarba in anii lui Slobodan Milosevici, a fost si ramane cel mai obstinat inamic al unei Romanii in care sa domneasca increderea, adevarul si dialogul cinstit.
 
Despre cel pe care il numesc El Crin, personaj in fond tragicomic, de un ridicol fara limite, este practic imposibil sa scrii fara sa aluneci in pamflet. Nu s-a mai vazut in politica romaneasca din ultimii 20 si mai bine de ani ceva asemanator: infasurat in sine, egoman si megaloman, logoreic si frizand adeseori delirul in ale sale speech-uri, te intrebi sincer daca n-ar trebui tratat psihic cat mai curand. Faptul ca traieste acum in ceea ce se cheama "denial", deci in negatie, sfidand evidentele si recurgand obsesiv la amenintari ca forma de exteriorizare a unei infinite frustrari, il condamna la o irezistibila si probabil foarte grabnica iesire din joc. Tot ce atinge El Crin devine inevitabil si definitv ridicol.
 
Nu ma ocup aici si acum de starea opozitiei democratice. Cred ca ar trebui ca liderii ei sa ofere analize cat mai patrunzatoare a ceea ce s-a intamplat incepand de la inlaturararea guvernului Ungureanu. La fel cum strategia USL intemeiata pe sloganul "Jos Basescu!" s-a dovedit contra-productiva, nici opusul ei, o strategie bazata doar pe slogane gen "Jos Ponta si Antonescu!" nu poate duce foarte departe.
 
In circumstantele date, revenirea lui Traian Basescu la Cotroceni se poate transforma intr-o sansa de normalitate democratica. Nu vad de ce este obligatorie o stare de permanent razboi civil rece (spre a cita un concept incitant propus de un politolog german). Poate ma insel, dar invatarea politica ar putea sa functioneze, macar la acest ceas tarziu, in zona USL, mai ales daca El Crin ajunge sa paraseasca scena. Spre a relua o imagine a lui Borges despre peronisti, omul nu este nici de dreapta, nici de stanga, este pur si simplu incorigibil.
 
Coabitarea nu inseamna renuntare la principii si valori. Ceea ce nu este negociabil, ceea ce nu poate fi obiect de tranzactii, tine de fundamentul statului de drept, de independenta justitiei si de respectarea aliantelor internationale ale Romaniei.