Congresul SUA toarnă foc peste gazul rusesc

0
8

Adoptarea sancţiunilor americane ar fi fost un moment bun pentru Europa să tacă şi să arate Rusiei că are alternative.

 

Recent, Congresul SUA a forțat o legislaţie ce poate schimba radical raportul de forţe pe piaţa europeană. Paradoxal, legislaţia care pedepseşte Rusia pentru interferența în ale­ge­rile americane codificând și sanc­țiunile impuse pentru ane­xarea Crimeei a reuşit să nemulţumească pe toată lu­mea, chiar dacă pe termen lung ar avea efecte benefice pentru Europa. Evident – pe cei vizaţi, ruşii (care au acu­zat startul unui război co­mer­cial şi au anunţat expulzarea diplomaţilor americani), pe europeni (în special Ger­ma­nia) şi chiar pe preşedintele Donald Trump, ca­re a anunţat că semnează cu reticenţă o le­ge „cu defecte“ şi că o face doar „de dragul uni­tăţii naţionale“.

 

Pachetul vizează explicit şi detaliat sectorul ener­getic rusesc. Companiilor americane şi eu­ropene le este de acum interzis „să in­ves­tească bunuri, servicii, tehnologie, informaţii sau sprijin“ pentru construcţia, modernizarea ori repararea infrastructurii ruseşti de export energetic (în proiecte din care ruşii deţin pes­te 33%). Concret, asta înseamnă că admi­nis­traţia americană are opţiunea de a crea pro­bleme pentru proiecte în construcţie precum Nord Stream 2, conducta rusească ce va adu­ce gaze naturale direct dinspre Rusia spre Germania şi apoi spre restul Europei, proiect la care lucrează companii europene de primă mărime: Dutch Shell, OMV, Engie, Uni­per şi Wintershall. De notat totuşi un aspect im­por­tant: prevederile legate de com­panii pot fi evitate punc­tual de preşedinte.

 

La primele ore după adop­tare, criticile şi ameninţările au curs din toate părţile. Eu­ropa a fost extrem de dură la nivel declarativ – cu un pre­şedinte al Comisiei Europene care a proclamat că „Europa trebuie să-şi protejeze in­te­resele economice în faţa Sta­telor Unite“ şi un ministru de Externe german care a acuzat America de faptul că „îmbină agresiv politica externă cu interesele eco­no­mice americane şi plănuieşte de fapt să scoa­tă gazul rusesc de pe piaţa europeană ca să vândă în loc gaz american. Nu putem ac­cepta asta“.

 

Aceeaşi Europă care susţinea penalizarea Ru­siei pentru invadarea teritoriului unui alt stat suveran şi care vorbeşte de mai bine de un de­ceniu de propria securitate energetică şi reducerea dependenţei faţă de Rusia acuză acum Congresul SUA că a făcut paşi concreţi în această direcţie. Cu alte cuvinte, Europa in­sistă să fie protejată militar de SUA în faţa Ru­siei, dar nu şi energetic. Or, Kremlinul a schim­bat de mult paradigma – de la folosirea forţei armate către instrumente subtile greu de contracarat, de la propagandă, specularea corupţiei până la folosirea hidrocarburilor ca armă politică.

 

Europa este dependentă la nivel de peste o treime de hidrocarburile importate din Rusia. Şi, deşi vorbeşte de ani la rând de reducerea acestei dependenţe, de securitate energetică şi de diversificare, face paşi doar în direcţia opu­să! Gazprom şi-a crescut deja exporturile către Europa cu 12,3% doar în prima jumă­ta­te a lui 2017 (FT). Iar odată cu finalizarea Nord Stream 2, ar spori masiv dependenţa (pâ­nă la jumătate din necesarul de gaze al Germaniei va veni dinspre Rusia, de pildă). Este cu atât mai important, cu cât producţia internă de gaze naturale a scăzut puternic în unele state europene precum Olanda şi Marea Britanie şi va continua să scadă. Kremlinul cu­noaşte exact aceste estimări şi faptul că sta­tele europene vor trebui să-şi mărească ex­porturile – este exact motivul pentru care cons­truieşte Nord Stream 2.

 

Cu alte cuvinte, UE (sau, mai bine, zis jumă­tatea sa vestică) face tot ce îi stă în putinţă să îşi sporească dependenţa faţă de resursele ruseşti şi, prin urmare, forţa de şantaj a Mos­covei, într-o speranţă naivă că Rusia nu va folosi în scopuri politice această armă, odată construită. Dincolo de securitatea energetică a Europei, care este pusă ea însăşi sub sem­nul întrebării, există şi consecinţele politice di­recte asupra vecinilor săi. Nord Stream 2 va ocoli Ucraina şi, din momentul dării în fo­lo­sin­ţă, Rusia va putea, discreţionar, „să închidă robinetul“ pentru ucraineni fără să îi afecteze pe clienţii europeni (aşa cum se întâmpla pâ­nă acum). UE militează verbal pentru se­cu­ritatea şi integritatea Ucrainei, dar, când vine vorba de un aspect crucial al dominaţiei ru­seşti, aplică politica struţului: fiecare stat ia în calcul strict propriul necesar de petrol şi ga­ze pe termen scurt.

 

Adoptarea sancţiunilor americane ar fi fost un moment bun pentru Europa să tacă şi să arate Rusiei că are alternative. Dincolo de tranziţia către energii mai curate pe care o poa­te face treptat, Europa ar avea la înde­mâ­nă temporar şi soluţia oferită tot de America: gazele lichefiate. Odată cu dezvoltarea teh­no­logiei şi cu exploatarea gazelor de şist, teh­no­logia a devenit mai puţin costisitoare (deși acum preţul de producţie e mai mare decât pentru gazele ruseşti), iar SUA îşi fac loc pe pia­ţa mondială ca exportator de primă mă­ri­me. Concurenţa ar duce şi la scăderea pre­ţu­ri­lor, stabilite încă discreţionar de Kremlin. Ţări europene precum Polonia şi Lituania au ape­lat deja la soluţia gazelor lichefiate americane, preferând-o dominaţiei Gazprom. Monopolul Gaz­prom pe piaţa europeană va fi, aşadar, ex­trem de greu de spart, iar reticenţele sunt uria­şe, însă mănuşa a fost aruncată.

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!