Cum au omorât turul doi

0
21

Nu ştiu niciun partid politic românesc, altul decât PNL, care să trăiască atât de liniştit, aproape impasibil, voluptatea eşecului. Fără zvâcniri, fără regrete, fie ele şi tardive, fără ecouri.

Liberalii băltesc efectiv în propria învingere, chiar şi la mai bine de jumătate de an de la alegerile generale. Deşi actuala guvernare a făcut, indiferent de cabinet, o grămadă de greşeli şi de gafe, în afară de stradă, n-a deranjat-o nimeni. Te-ai fi aşteptat, poate, ca PNL să taxeze dur derapajele majore ale unui PSD tot mai puternic, care se înfruptă cu lăcomie din tot ceea ce astăzi înseamnă putere. Dar nu, nici vorbă! Strada, numai ea, a protestat, a pus presiune, a ameninţat. Ar fi interesant de aflat cine, ce aşteptări mai are, astăzi, de la liberali.

 

La fel, ai fi crezut sau chiar sperat, poate, ca USR, noua formaţiune politică pe care unii s-au iluzionat s-o creadă salvatoarea naţiunii, să reacţioneze vehement la multe dintre acţiunile Guvernului Grindeanu-Tudose. Dar USR este, din păcate, prea preocupat, prea absorbit de frământările sale interne şi, în egală măsură, de căutarea unui lider autentic. Căci, aşa cum am constatat, Nicuşor Dan poate fi orice, mai puţin un lider puternic. Nu are charismă, nu are anvergură, nu a putut pune partidul înaintea orgoliului său personal. Or, USR tocmai de asta are nevoie pe lângă, desigur, oameni oneşti, pentru care dreptul la buna guvernare poate să fie un crez.

 

PNL şi USR şi, poate, doar poate PMP erau partidele care, în mod firesc, ar fi trebuit să readucă în dezbatere revenirea la alegerile locale în două tururi de scrutin. De ce şi PMP? Fiindcă liderul său spiritual, Traian Băsescu, n-ar fi devenit preşedinte în 2004 dacă n-ar fi existat turul doi. În urma primului tur prezidenţial avea doar 34 de procente, faţă de Adrian Năstase, care se lăuda cu aproximativ 41. Aşadar, ar fi fost de bun-simţ ca PNL, USR, PMP să fi readus în discuţie, în 2017, necesitatea revenirii la alegeri locale în două tururi. Fiindcă vorbim, înainte de orice, despre reprezentativitate. Sau, în cazul unui singur tur de scrutin, despre inexistenţa acesteia. Şi despre o pseudodemocraţie, o democraţie chinuită, o democraţie pe jumătate, căci ce democraţie este aceea în care un candidat poate ajunge primar cu doar 15, 20 de procente?!

 

Faptul că, la ora actuală, subiectul alegerilor locale în două tururi de scrutin nu există în dezbaterea publică, ca şi când ar fi fost mort şi-ngropat pe veci, este dovada incontestabilă a unei laşităţi politice şi, în egală măsură, a dezinteresului de care partidele din România dau dovadă în relaţia cu cetăţenii cu drept de vot.  Dar cine, cine să discute aşa ceva? Un PNL care nici acum nu şi-a revenit după concubinajul în USL? Un PNL slăbit, şubrezit ostentativ şi obraznic de doamna Gorghiu, fostul lider suprem? Un PNL în eternă încercare de recredibilizare? Ar putea să înceapă cu susţinerea hotărâtă a revenirii la alegerile locale în două tururi. Cine să pună presiune în actualul Parlament şi pe actualul Guvern în direcţia asta? USR? Mda, bine. USR încă îl plânge pe Nicuşor Dan.

 

Mă tem că nu vom aveam, nici măcar la alegerile din 2020, două tururi de scrutin. Mă tem că foştii candidaţi la alegerile locale din 2016, ajunşi ulterior parlamentari, vor tăcea aşa cum au făcut-o până acum. Există suficient timp pentru repararea acestui compromis electoral. Există suficient timp pentru a modifica legea în favoarea cetăţenilor şi nu împotriva lor. Cu voinţa e mai greu. Şi cel mai tare mă tem ca vointa este ca al doilea tur sa ramana asa: mort si ingropat.

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!