Cum vrea Udrea sa confiste “proiectul Basescu”

0
7

Parasita de mai toti intelectualii din PMP, care i-au descoperit “toxicitatea” si potentialul “distrugator” doar dupa marele razboi al europarlamentarelor, Elena Udrea pare lovita de fandacsie. Invirte in gura cuvinte marete: principii, valori, doctorate de la Sorbona, proiectul/mostenirea lui Basescu, oportunism, etc. Le plimba dezinvolta in lesa de colo colo, asa cum si-a plimbat “partidul altfel”, de parca n-ar fi auzit in viata ei de contracte cu statul, gala Bute, licitatii prin negociere directa, bani pentru campanie, aranjamente cu partidul lui Voiculescu, de Piedone, Prigoana, Popescu- Grill, Marin Anton sau alti penali si traseisti culesi floare cu floare pentru butoniera PMP. Vorbeste ca si cum s-a nascut alaltaieri din spuma marii si nu din cea a ciorbei din care s-a infruptat pofticioasa, alaturi de o intreaga pleiada politica, ani de zile. Auzind-o, te cuprinde depresia. Daca “mostenirea lui Basescu”, de la care se legitimeaza in linie directa, a incaput pe mainile Elenei Udrea, daca ea va fi purtatoarea pocalului, e tragic. Chiar si pentru o tara ca Romania. Erijindu-se in unica transmitatoare peste veacuri a “proiectului Basescu”, singura capabila sa-i descifreze si inteleaga tainele, il goleste de continut mai repede si mai metodic decit o pot face vreodata Ponta si ai lui. Daca PSD putea inventa ceva mai eficient ca sa distruga tot ce a insemnat Basescu in acesti 10 ani, tot ce a facut bun in mandatele lui in materie de reforma, sunt convinsa ca ar fi iesit o clona a Elenei Udrea.

 

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, in fond, principalul vinovat de situatie este insusi Traian Basescu, omul care, in pofida oricarui rationament, a evidentei, a sustinut-o si promovat-o pina la calitatea de acum, care ii da dreptul sa vorbeasca in numele lui. Si-a asumat-o pina la capat si, inteleg, ca isi asuma si felul in care ea ii duce mai departe “mostenirea”. Intrebarea e alta: ce ar trebui sa faca electoratul, partidele, intectualii care, mai de buna sau rea credinta, din oportunism sau convingere au luptat in acesti ani pentru statul de drept, justitie independenta si reforme alaturi de presedinte? Sa lase totul pe mina Elenei Udrea, indepartindu-se scirbiti si dezolati, sa accepte ca ea sa se cocoate cu abilitatea si determinarea cunoscute pe catarg ca sa acapareze “proiectul”? Sau, dimpotriva, sa mearga mai departe pe drumul deschis de presedinte? Impotriva ei si chiar a lui. Alegerea pare simpla doar la prima vedere, evident ca ar trebui sa nu abandoneze, doar ca in practica e mai complicat. Pentru ca Elena Udrea neaga oricui altcuiva, cu exceptia celor la care are un interes direct, dreptul/calitatea de a revendica o cit de insignifianta contributie la reusitele acestor ani.

 

PDL, supravietuitor al actiunii de rupere instrumentate de ea, cu unda verde de la Cotroceni, este “tradator”, Blaga e un fesenist, Predoiu, un neica nimeni, MRU un oportunist si tot asa. Departe de mine de a nu vedea greselile facute de PDL, de Blaga sau de guvernarea Boc ( in perioada in care eu le criticam apasat, Elena Udrea le ridica in slavi si se razboia cu presa de dreapta), exista insa un mare “dar”. Cum necum, PDL, asa plin de defectele descoperite brusc de Udrea dupa ce a ratat conducerea partidului, este cel care a sustinut nu doar “proiectul Basescu”, ci si pe presedinte in doua rinduri de suspendari, in alegeri, in vara lui 2012 in fata atacului la statul de drept, in tot felul de momente dificile, nu mai departe de acum o saptamina la votul din plenul Parlamentului cind PSD si aliatii i-au cerut demisia. Elena Udrea arunca insa anatema: PDL a abandonat “proiectul Basescu”, nu e in masura sa duca mai departe ceva din “mostenire”. In schimb, e ea! Ce ar trebui si, mai ales, ce poate face PDL in aceasta situatie? S-o contrazica mereu pe Udrea, sa stea cu mina intinsa dupa recunoasterea ei, dupa vreun certificat de autentic “basist”? Adica, sa intre in jocul ei, sa mentina starea conflictuala de pe dreapta, diviziunea, sa scribeasca si mai mult electoratul, sa faca, in ultima instanta, pe placul lui Ponta si al PSD-ului? Sau sa-si vada treaba, sa negocieze la singe cu PNL alianta, sa impuna niste standarde etice, un program clar de sustinere a justitiei, a statului de drept, a reformelor in educatie, administratie si sanatate? Nici n-ar prea avea incotro, toate acestea sunt cerute de electorat, mai pragmatic, mai intelept si mai hotarit sa nu abandoneze “proiectul Basescu” decit va fi Udrea vreodata capabila sa inteleaga. Doamna nu vrea sa accepte o realitate simpla si clara: cei 6% de la europarlamentare obtinuti de PMP- Udrea arata ca electoratul nu a fost dispus si va fi din ce in ce mai putin sa mearga pe mina ei, sa-i valideze calitatea pe care si-o aroga de unic depozitar si continuator al “mostenirii” presedintelui.

 

Dar ce ar trebui sa faca intelectualii care fug ca iepurii din partidul lui Udrea si se dezic oficial de ea? Desigur, tot ce spun ei este adevarat, indignarea si dezamagirea lor sunt justificate. Intreb insa si eu: le-au descoperit acum? Nu stiau ca Udrea e “toxica”, e un “produs periculos al noii generatii de politicieni”, ca nu e “nicio diferenta morala intre ea si Ponta”, ca are “un potential distrugator” pentru dreapta? Ba stiau prea bine si o spun de-a dreptul: ipocrizia lor nu a avut limite, iar oportunismul unora a batut recordurile. Au cazut, din naivitate sper, in capcana unui razboi cu presa onesta de dreapta, aparind-o pe Udrea exact de criticile pe care acum i le aduc acum chiar ei. Dincolo de asta, acestor intelectuali trebuie sa li se recunoasca insa meritul de a fi stat mereu linga presedinte, aparind valorile promovate de el, expunindu-se linsajelor Antenei 3. Faptul ca Elena Udrea ii acuza de “tradare”, de abandonarea interesata a “proiectului Basescu” este o mizerie. Vorbeste de “oportunism” corifeul oportunismului! Pina la urma, toti acesti intelectuali au fost pacaliti chiar de Basescu, au avut incredere in el, in repetatele promisiuni ca nu va da PMP pe mina lui Udrea, reproducind in oglinda racilele celorlalte partide. Ce dovada mai buna decit faptul ca Udrea se lauda cum a facut ea listele la europarlamentare si l-a “suit” pe Baconschi pe locul 3, desi alegerile din partid il plasau mai jos, asa cum, probabil, l-a “coborit” pe Funeriu, miscarile fiind conditionate de vreo 100.000 de euro, obtinuti, evident, “legal”. Retragerea intelectualilor din politica este, poate, de inteles, dar asta nu ar trebui sa insemne si abandonarea luptei pentru statul de drept, independenta justitiei si reforma, in general, lucruri care definesc asa numitul “basism”, doar pentru ca Udrea ii da cu maturoiul la o parte si vrea sa acapareze un intreg proiect de tara .

 

Cred ca pericolul major in urmatorii ani, cu un partid-stat ca PSD-ul si un Ponta ajuns la Cotroceni, este restauratia, pe care o vedem deja petrecindu-se sub ochii nostri. Ultimul exemplu: modificarile aduse legii educatiei prin Ordonanta de Urgenta. Cine i se va opune, cine va putea opri restauratia? Udrea? Sa fim seriosi! Poate ea coagula energiile din societate, genera proiecte majore care sa vina in contrapartida la ceea ce face PSD, are ea credibilitatea necesara pentru a fi urmata? Iarasi, sa fim seriosi! Asa cum se vede acum in PMP, capacitatea ei de necontestat este aceea de a indeparta oamenii de valoare, de a se inconjura de dubiosi, de penali si de oportunisti de duzina. Tocmai de aceea, intelectualii, membrii de partid, societatea civila, toti cei care au spijinit timp de 10 ani proiectul de tara numit generic  Basescu, care au luat pozitie, au iesit in strada sau au protestat, fiecare dupa puterile si cu mijloacele lui, la derapaje si abuzuri, nu trebuie sa permita confiscarea lui. “Proiectul Basescu” nu a fost si nu este al Elenei Udrea, ea nu a facut decit sa profite de el, nu a urmarit decit sa-si construiasca piedestalul politic pe seama lui. Daca ar reusi sa-l inhate, l-ar aneantiza.

 

 

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!