Despre analfabeti cu drept de vot si votul universal. Asa, de dragul discutiei

0
10

Suntem prizonierii votului universal și ai populismului. Fara vot cenzitar, sau macar fără o condiție minimală, așa cum ar fi alfabetizarea  (care să ajute mutăm mediana votanților mai spre cei  cu nițică carte), vom trai într-un populism etern. E bine să înțelegem acest lucru și să ne obișnuim cu ideea. Nu ai ce sa opui populismului, doar mai mult populism. Și în timpul Republicii Romane, după Gaius Grachus a venit Tiberius Grachus. Vorba românului, „scapi de dracu și dai de frat-su”.  Fără ei crizele constituționale, care prin populism rampant să submineze Republica, ne par improbabile.

Uite aici o temă tare, o temă inepuizabilă ce naște pasiuni și pe care nu vom avea niciodată conses: votul universal versus votul cenzitar sau multiplu.

Dan Popa scoate o piatră din lac iar 100 de nebuni se îngrămădesc să o arunce la loc.  „Avem circa un sfert de milion de analfabeți care votează. Pot ei decide soarta alegerilor din Romania?” se întreabă mai mult sau mai puțin retoric autorul. Până să dau un răspuns mă grăbesc să completez pictograma cu informația că, conform testelor comparative realizate la nivel internațional, jumătate din elevii români sunt analfabeți funcțional. Adică pot buchisi dar nu pot înțelege ceea ce citesc. De exemplu, le este foarte greu să înțelega texte nițel mai complicate decât, să spunem, „Ana are mere”. Un analfabet funcțional nu ar înțelege ce e cu un plagiat sau de ce Curtea Constituțională a decis așa sau alminteri. Are probleme chiar să înțeleagă care e rostul justiției într-un stat și de ce un condamnat definitiv ar trebui sa-și piardă locul în Parlament sau în administrație. Fară să am nici un studiu pe care sa-l citez, doar exprim o percepție proprie, eu cred că în Romania avem cel puțin un sfert de populație analfabetă funcțional iar o parte din acesta populatie este chiar posesore de diplomă universitară. Iar trendul este negativ, vom avem mai mulți și analfabeți și proști cu diplomă.

Să pui acum, la început de secol 21, problema votului pentru care trebuie să te califici, să-l meriți, ridică niște probleme extrem de greu de depășit. Votul universal este privit de cei mai mulți mulți drept victoria decisiva a democratiei asupra oricaror alte forme de guvernământ (democația fiind răul cel mai mic). Stânga socialistă contemporană își arogă dreptul universal de vot ca pe o victorie proprie deși nu e chiar așa. Conform socialiștilor pionieri votul universal ar fi trebuit să aducă nu doar eliberarea maselor de sub elitele politicie ci chiar iluminarea acestor mase, având un efect formativ. Au trecut zeci și sute de ani dar acest lucru nu se poate demonstra. Chiar există state foarte alfabetizate în care votul este mimat și lipsit de orice relevanță politică și viceversa: drepturile politice reale nu sunt o motivație eficientă pentru a pune mana pe carte și nici nu oferă pârghiile pentru eliberarea maselor de sub elitele vremelnice.

Un alt argument bun adus în favoarea votului universal și egal este acela că nu putem avea democrație perfect reprezentativă dacă plecăm de la ideea că „unii votanți nu ar fi în stare să își aleaga singuri reprezentanții (presupunere ce i se pare monstuoasă!!! unui comentator de pe facebook cu care am dezbatut problema), având astfel nevoie de tutela. Or votantul cu tutela este egal cu negarea cetățeniei”. Da, chestiunea cetățeniei pare insurmontabilă cel puțin atâta timp cât vrem să trăim într-o republică.

Mai mult, a introduce o formă de vot alternativă (drepturi politice diferite, meritocratice) presupune o reformă ce nu are cum să fie altfel decât imperfectă (așa și cum votul universal este) și o revoluție (socialișii ar numi-o involuție) în mentalitățile curente ale lumii civilizate ce fetișizează votul universal chair dacă dacă de acesta uzează imbecilul, bețivul care-și face zilnic nevoile la colțul străzii/blocului sau iresponsabilul care și-a trimis copii la cerșit sau la „parbrize”.

Alte contra-argumente pot continua cu percepția negativă pe plan intenațional, tratate pe care le-am semnat, incertitudinea efectelor unui alt fel de vot (efervescențe sociale, degenerări accelerate ale sistemului politic), negarantarea creșterii calității deciziilor și politicilor publice, etc. Deci îmi este cât se pote de clar (și sper să vă fie si dvs.) că textul meu nu urmărește altceva, vreo finalitate clară, alta decât de a vă zgândări și a dezbate cu dvs. mai jos, la comentarii.

Pe Youtube.com circulă diferite filme facute de „binevoitori” cu fel de oameni care în ziua alegerilor mergeau la vot dar nu puteau preciza pe ce continent se află România sau să diferențieze în vreun fel o platformă electorală de alta sau măcar candidații între ei. Bun, dacă îi dăm acestui comportament, votului o valoare superioară, intrinsecă, valoarea de a delega decizia celor mai bine pregătiți și mai bine intenționați dintre noi, sau măcar acelor care credem noi ca ne reprezintă interesele, ar trebui fundamentat pe ceva, pe o înțelegere a efectelor acestui comportament (votul), nu-i așa? Că doar de aia nu-i lăsăm pe alienații mintal să voteze, că nu au discernământ, nu?

Și atunci care e diferenta dintre unul care nu știe care este difernța dintre Asia si Africa, ce e ăla un continent, pe ce continent se afla Romania și un debil mintal? De ce imbecilul și tâmpitul să aibă drept de vot iar debilul nu? Ce întelege prostul-grămadă el din acest gest, de a vota? Suntem după zeci de ani de învățămant gratuit iar mulți dintre concetățenii noștri nu dau doi lei pe carte dar de căscat gura toată ziua la spectacolul grobian și absurd derulat nonstop de Antene nu se satură (și nu mă refer numai la emisiunile politice).

Contrar campaniilor care vor să ne spună altfel, acum universalizat votul este demonetizat, devalorizat. Îl are și omul de știiță eminent și paramedicul care pe bani puțini salvează vieți și educatoarea care crește și deschide drumul în viața pentru generații de copii. Dar îl are și leneșul care n-a prețuit (chiar a sfidat) școala și orice pierde-vară care nu știe pe ce lume trăiește. Și mai trebuie spus ca îl au și oameni muncitori, bine intenționați, dar  needucați, incapabili în a câtări informații, incapabili de gândire critică și în general habarniști. Iar aceștia din urmă nu sunt puțini.

Suntem prizonierii votului universal și ai populismului. Fara vot cenzitar, sau macar fără o condiție minimală, așa cum ar fi alfabetizarea  (care să ajute mutăm mediana votanților mai spre cei  cu nițică carte), vom trai într-un populism etern. E bine să înțelegem acest lucru și să ne obișnuim cu ideea. Nu ai ce sa opui populismului, doar mai mult populism. Și în timpul Republicii Romane, după Gaius Grachus a venit Tiberius Grachus. Vorba românului, „scapi de dracu și dai de frat-su”.  Fără ei crizele constituționale, care prin populism rampant să submineze Republica, ne par improbabile.

În democrația populistă, contra-selectivă prin natura sa, politicianul nu are de ales. Idiot sau fraier să fie politicianul nepopulist, nemanipulator, nemincinos, etc. Are pe cine minti, va minți! Are pe cine să ducă de nas, va duce de nas. De ce să stea el să convingă 100 de înțelepți cu privire la una sau la altă, să explice, să răspundă la întrebări, să accepte critici, când poate prosti zeci și sute de mii care oricum nu înțeleg nimic din ceea ce presupune munca lui de după alegeri?

Ca și liberalismul, democrația are nevoie de mase educate. Populiștii nu! Din contră, populiștii au nevoie de proști, de tăntălăi. Nu poți lua bac-ul din prima, nu-i nimic ai dreptul la trei sesiuni. Nu-i nevoie să înveți prea mult, am scos camerele din clasă, am ușurat subiectele. Vrei diploma? Numai bine că oricum trebuie sa bifam la indicatori, îți garantam că vei absovi o facultate dacă ai o sumă modică, dai și tu ceva acolo, chiar dacă nu o să legi tu prea bine subiectul de predicat. Ce faci cu ea? Treaba ta.

Dacă ar fi după mine, aș prefera măcar o formă de vot multiplu, pentru oamenii merituoși. Știu, greu spre imposibil de administrat, pretabilă la manipulări și ea însăși subiectivă. Dar poate criteriul acesta minimal, a fi alfabetizat (chiar și nefuncțional complet) n-ar fi o idee rea. Poate fi chiar o motivație suplimentară de a învăța carte. Vrei sa dai cu stampila? A, da, vrei, crezi că ai discernamant? Pune măcar mâna și învața să scrii și să citești!

Articol publicat de contributors.ro

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!