Din nou despre constructia europeana

0
9

 Foarte interesante articolele din suplimentul  O Constitutie pentru libertate – nr. 4 (933)/22-28.01.2008. Intr-adevar, ideea de stat minimal, cu consecintele ce decurg din ea, este atractiva, logica si de viitor. Si totusi, în mod practic, ideea ramâne un deziderat pentru un viitor destul de îndepartat. Piedica principala este, dupa opinia mea, mentalitatea oamenilor. Atâta timp cât nu vor fi educati în familie si la scoala ca trebuie sa îsi asume întreaga responsabilitate a actiunilor si deciziilor din viata lor, în cadrul unor comunitati puternice de oameni liberi, semenii nostri vor tânji mereu dupa protectia sociala a statului.

 Mi-a atras atentia în mod special articolul Libertate si suveranitate de Vlad Tarko & Andrei Trandafira. Se discuta aspectele constitutionale legate de problematica minoritatilor etnice în cadrul contextului european actual si în viitor. Analiza nu e nici pe departe exhaustiva si nici nu putea fi într-un mic articol. Lipseste însa ceva esential din argumentatia autorilor, si anume: claritatea.

In care dintre cele doua variante ale constructiei europene, stat federal total integrat sau federatie de state partial suverane, se poate realiza viziunea autorilor privind viitorul minoritatilor? Recent, la Lisabona, varianta de stat federal (atât de draga Comisiei) a fost pusa la pastrare pentru timpuri mai bune. Desigur ca aceasta varianta este de dorit pâna la urma, care ar fi, de fapt, o federatie de minoritati etnice în care statele nationale vor disparea si în care nicio etnie nu va fi majoritara. Dar pentru ca aceasta constructie sa fie viabila, va trebui sa existe o limba comuna, ca a doua limba materna. De aici încolo se va putea vorbi de o constiinta europeana. Dar cât de minimal va fi acest stat? Dupa cum a evoluat aceasta constructie europeana pâna acum, acel stat federal din viitor va fi foarte puternic reglementat, probabil în continuare puternic economic, dar foarte slab sub aspect militar, ramânând un actor de rangul doi lânga America. Deci împlinirea visului statului minimal este si mai îndepartata decât chiar al statului însusi. Consolidarea acestei variante va cere obligatoriu un stat puternic pentru un timp foarte lung, timp pe care, mai mult ca sigur, nu îl va avea la dispozitie, dat fiind evolutia previzibila a situatiei internationale în viitor: globalizare galopanta, cu ascensiunea Chinei si Indiei.

Ramâne atunci sa se analizeze problema minoritatilor etnice în cadrul contextului actual al constructiei europene ca federatie de state partial suverane si din ce în ce mai integrate în domeniile pe care statele membre au acceptat sa le cedeze federatiei. Printre domeniile care au ramas în jurisdictia statelor nationale se gaseste si politica interna. Tocmai în acest domeniu se afla si problema minoritatilor. Iar aceasta politica interna va fi ultima care va fi cedata federatiei, deoarece ea reprezinta esenta suveranitatii, nucleul ei, si va fi cedata în preziua aparitiei statului federal si a disparitiei statelor nationale. Pentru ca ar fi un nonsens în practica sa se cedeze mai întâi politica interna, iar mai târziu cea externa si de aparare. Mult mai probabil este ca domeniile ramase înca în jurisdictia statelor sa fie cedate în bloc, atunci când acestea vor hotarî ca a sosit timpul statului federal. Insasi istoria constructiei actualelor state nationale, cel putin din Europa, ne arata ca mai întâi s-a obtinut o autonomie interna înaintea independentei depline.

Deci, atâta timp cât politica interna va ramâne în jurisdictia statelor nationale, intentia de a aplica oricare dintre ideile celor doi autori va fi considerata un amestec în treburile interne. Singura posibilitate practica  de interventie în problema minoritatilor este una indirecta, prin reglementari europene sau bilaterale, pe baza principiului reciprocitatii, si nu prin interventia directa a statului interesat în politica interna a statului tinta.

 Si, din pacate, aceasta constructie europeana, oricare va fi ea pâna la urma, va fi afectata imprevizibil de evenimentele internationale care au o dinamica incomparabil mai mare decât ea. Si ar fi foarte posibil ca aceste impacturi din exterior sa aduca UE în pragul unei crize grave, pentru ca ele se vor manifesta in domeniul economico-financiar, exact domeniul care defineste astazi UE, ca putere economica majora. Iar problemele minoritatilor prost gestionate de statul national vor agrava criza economica prin dimensiunea lor sociala.