Drepturile omului (post)comunist

0
15

Legea CNSAS  a agitat, a deranjat, a enervat, incat pana la urma a devenit neconstitutionala. Trecand peste profilul si interesele personale ale judecatorilor Curtii Constitutionale, despre care s-a vorbit, trecand peste coincidenta verdictului care a venit in perioada in care se asteptau sa iasa dosarele magistratilor, despre care s-a spus, doua cuvinte din hotararea Curtii ies in evidenta: drepturile omului.

 In Romania, din 1990 incoace, statul de drept, norma constitutionala si drepturile omului au fost amendate, revizuite, intinse ca plastilina cu atata determinare, incat au ajuns sa insemne de toate si orice. Venirea minerilor la Bucuresti, legitimarea oamenilor pe strada din motive de blugi, ochelari sau barba nu incalca drepturile omului? Trei mandate prezidentiale, desi Constitutia zice doua, nu era neconstitutional (la vremea respectiva Curtea a decis ca nu)? Presedintele facand campanie electorala in favoarea partidului din care, conform Constitutiei, nu mai face parte nu este neconstitutional? Detalii. Accidente ale procesului de tranzitie. Democratie tanara, proces evolutiv, considerente diferite, dupa partid. Fapt este ca, in 2008, Curtea Constitutionala este definitiv convinsa: Legea CNSAS incalca drepturile omului.

Curtea Constitutionala  are dreptate. Trebuie sa ne preocupe drepturile omului, iar Legea CNSAS are de a face cu ele. Cei care au promovat Legea accesului la dosare au fost preocupati de drepturile celor carora li s-au forfetat drepturile de catre cei care au functionat ca informatori sau ofiteri de Securitate care le-au invadat viata privata, citindu-le corespondenta, ascultandu-le telefoanele si identificand dusmani ai statului. Dar omul (post)comunist se pretinde renascut din haosul si dramatismul din decembrie ‘89 (in care au murit altii), se vrea prin urmare exonerat de trecut si cere, ca simplu cetatean, sa i se respecte drepturile. Adica, in loc sa fim multumiti ca ne-au scapat de Ceausescu, mai vrem acum sa fie si trecuti printr-un fel de purgatoriu public. Ca atare, Curtea Constitutionala se preocupa de drepturile lor. Prin urmare, sub comunism drepturile lor erau protejate de sistem, sub postcomunism drepturile sunt egale pentru toata lumea. Se trage concluzia ca a fi colaborat cu Securitatea iti asigura drepturile sub orice regim.

Este adevarat ca niciunul dintre considerentele de mai sus nu are baza juridica, ci morala. Or, aplicarea legii, buna sau proasta, nu coincide automat cu ce este moral. Justitia retroactiva este criticata ca fiind caracterizata de determinism moral, interesata mai curand de ce este etic si moral decat de ce este legal.

 Sa vedem, deci, care sunt considerentele juridice ale Curtii Constitutionale: CNSAS nu face parte din autoritatea judecatoreasca si nici din structurile constitutionale ale Romaniei si este constituita pe criterii politice. Membrii Colegiului CNSAS sunt numiti de Comisiile juridice ale Camerei Deputatilor si ale Senatului si aprobati in sedinta comuna a Parlamentului Romaniei pe un mandat de 6 ani (Legea 187/1999). Cei 9 judecatori ai Curtii Constitutionale sunt numiti pe 9 ani in proportie egala de Camera Deputatilor, de Senat si de presedintele Romaniei (Legea 47/1992, articolul 5). Tragem concluzia ca diferenta este ca membrii CNSAS reprezinta proportional partidele politice din parlament, pe cand judecatorii Curtii Constitutionale sunt candidatii unui singur partid, anume PSD.

 Din moment ce functia CNSAS seamana cu cea a unei instante juridice, procedura ei de functionare ar trebui sa urmareasca aceeasi procedura ca cea a unei instante juridice, adica sa permita inculpatului sa raspunda la acuzatie. Or, Legea 187 prevede posibilitatea unui apel in termen de 30 de zile la Curtea de Apel, Sectia Civila, care se intruneste in sedinta secreta. In plus, deciziile CNSAS nu au urmari penale decat in cazul in care sunt complementate de alte legi (ca, de exemplu, in cazul magistratilor care nu si-au declarat apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al organelor de Securitate si politie politica, Legea 303/2004). In cazul persoanelor cu pozitii publice, verdictul nu determina automat schimbarea statutului profesional pe care persoana in cauza il are in momentul verdictului, din moment ce in Romania Legea accesului la dosare nu a fost urmata de Legea lustratiei. Ca si magistratii, parlamentarii isi pierd statutul nu ca urmare a verdictului, ci ca urmare a faptului ca au declarat pe propria raspundere ca nu au colaborat. Deci, problema parlamentarilor, ca si a magistratilor, este una de aparare a dreptului de a nu spune adevarul. Declarata de CNSAS ca ar fi colaborat cu Securitatea, persoana respectiva risca sa fie data afara din partidul din care face parte (dar sunt putine partide care au reactionat asa si, oricum, se poate crea oricand un alt partid, politicienii romani au aratat ca au destula imaginatie si au invatat sa supravietuiasca) sau poate pierde vizibilitate, cazul jurnalistilor sau al academicilor (istoria postcomunista arata ca acesta e un fenomen temporar). Verdictul CNSAS incalca prezumtia de nevinovatie. S-a facut si se face pe buna dreptate diferenta dintre informatorii santajati din diferite motive si cei voluntari. Mai multa consideratie pentru drepturile omului ar fi facut ca aceste personaje sa-si fi declarat pacatele in 1990, cand nu exista lege si nici CNSAS, ocazie cu care si le-ar fi castigat pe ale lor nu doar juridic, ci si moral.

 Verdictul CNSAS are evident repercusiuni de imagine in spatiul public. Dar, in spatiul public, dubii, suspiciuni, zvonuri au existat intotdeauna la adresa unuia sau altuia (proportional vorbind, majoritatea verdictelor CNSAS nu au creat surprize). Zvonurile vor continua sa pluteasca cu sau fara verdictul CNSAS, invalidate sau nu. Interesant este ca putine dintre persoanele identificate au contestat informatia, ele doar s-au straduit sa explice circumstantele in care au ajuns sa semneze contractul cu Securitatea. Ni se spune ca CNSAS impacteaza negativ dreptul la imagine al unei persoane. Inainte de CNSAS, dreptul la imagine a fost insa impactat de zvon (care nu a fost inca declarat neconstitutional), de presa (care probabil va veni la rand) si mai ales de persoana in cauza. Dar era dreptul ei. Constitutional. Sa informeze, sa colaboreze, sa faca politie politica. Comunismul ii asigura cadrul legal in care sa functioneze, postcomunismul ii garanteaza drepturile de a nu trebui sa raspunda pentru incalcarea drepturilor altora.