Dupa independenta

La 39 de ani, Hasim Thaci, fostul sef al UCK, a fost numit prim-ministru în decembrie trecut, la cateva saptamani de la victoria partidului sau, Partidul Democrat din Kosovo, în alegerile legislative. Spre deosebire de multi alti sefi din gherila, Hasim Thaci, rezervat, putin comunicativ, nu este un ideolog. Unicul sau tel a fost dintotdeauna obtinerea independentei provinciei Kosovo. Cu forta, la nevoie. O buna bucata de vreme comunitatea internationala l-a privit cu neîncredere pe acest luptator de gherila considerat prea intransigent, dupa care a sfarsit prin a-l accepta. Adversarii lui sustin ca nu exercita o influenta destul de profunda si de multiforma asupra tarii, pentru a se putea mentine la varf. Numai ca longevitatea lui politica dovedeste, dimpotriva, ca este unul dintre responsabilii cei mai abili ai fostei provincii sarbesti. Ramane de vazut daca va fi în stare sa gestioneze imensele provocari cu care va fi confruntata tara sa mai cu seama în materie de securitate si dezvoltare economica. (Isabelle Lasserre)

 

Care vor fi marile provocari la care trebuie sa se astepte tara dvs., avand în vedere noul ei statut?

Independenta ne aduce posibilitati unice, exceptionale. Dar asteptarile populatiei sunt concentrate prioritar asupra situatiei sociale si economice. Aici este prima provocare. Lipsit de independenta, Kosovo nu a avut, în ultimii ani, o adevarata dezvoltare economica. Statutul nostru nu ne permitea accesul la ajutoarele institutiilor financiare internationale, iar investitorii straini ezitau sa se implice. Independenta va destrama tocmai acest context de nesiguranta. Cealalta mare provocare se refera la modul în care vor functiona institutiile democratice. Dispunem de mai multi ani de aceste institutii, care functioneaza, as zice, mai degraba bine: alegerile parlamentare si locale se desfasoara multumitor, iar parlamentul face legi. Dar sistemul trebuie îmbunatatit. Va trebui mai cu seama sa veghem ca toate comunitatile din Kosovo sa se simta bine integrate în tara lor.

Care vor fi riscurile independentei?

Pentru cele doua milioane de kosovari care vor putea, în sfarsit, sa-si ia în maini propriul destin, independenta reprezinta capatul unui drum. Aud uneori spunandu-se ca Serbia ameninta sa destabilizeze regiunea. Numai ca asta nu se va întampla. Tarile din Balcani stiu foarte bine ca, daca exista ceva care ar periclita stabilitatea zonei, aceasta ar fi tocmai respingerea dorintei noastre de independenta. Si apoi, nu trebuie pierdut din vedere ca independenta nu este decat recunoasterea unei situatii de fapt, care exista deja de mai bine de opt ani. În orice caz, daca sarbii vor încerca sa profite de noua situatie pentru a tulbura din nou apele, vor da gres. Comunitatea internationala ne-a dat asigurari în acest sens. În ceea ce ma priveste, voi fi prim-ministrul tuturor cetatenilor, inclusiv al sarbilor. Voi face tot ce depinde de mine pentru a usura coexistenta tuturor kosovarilor, oricare ar fi etnia lor.

Va temeti de ingerintele Rusiei?

 În cadrul Grupului de contact 1, Rusia a jucat la început un rol pozitiv în cursul negocierilor. Dupa care a devenit un obstacol în calea independentei noastre. Cat despre eventualitatea ca provincia Kosovo sa devina ostatec al Rusiei, nici nu se pune problema. Din fericire, începand cu 10 decembrie2, Rusia nu-si mai poate exercita puterea de a ne dauna. Institutiile din Kosovo îsi vor proclama independenta în mod unilateral, independenta recunoscuta de Statele Unite si de majoritatea tarilor occidentale. Moscova n-are încotro, va trebui sa se obisnuiasca.

Care sunt oamenii politici si capitalele care v-au înteles cel mai bine?

 Washington, Londra, Bruxelles, Paris si Berlin. Evident, Statele Unite sunt pe primul loc. Presedintele Bush, ca si, înaintea lui, presedintele Clinton au înteles aspiratiile legitime ale kosovarilor. Mediatorul ONU pentru Kosovo, fostul presedinte finlandez Martti Ahtisaari, a facut si el o treaba minunata. Ce pacat ca sarbii si rusii nu au vrut sa admita ca propunerile lui erau cele mai realiste! Pe de alta parte, Nicolas Sarkozy si Angela Merkel sunt tineri lideri straluciti de pe urma carora Europa va avea mult de profitat. Dar, pentru mine, liderul liderilor ramane Tony Blair. El este cel care a jucat un rol determinant în momentul emanciparii Kosovo, în 1998-1999.

Stiu ca independenta noastra nu este unanim acceptata în Europa. Unele state europene sunt sceptice, ca sa nu spun mai mult. Dar dilemele Spaniei, Greciei si Ciprului nu sunt justificate. E de datoria noastra sa convingem aceste tari ca independenta Kosovo nu este nicio amenintare si niciun precedent destabilizator! Revin acum la Rusia: reactia ei negativa nu ne-a surprins, am fost doar mirati de agresivitatea Moscovei – cu atat mai putin acceptabila, cu cat nu se bazeaza pe niciun argument valabil. Indiferent de declaratii, Kremlinului putin îi pasa de soarta oamenilor care traiesc în Kosovo; adevarul este ca Moscova se preocupa exclusiv de raportul de forte pe scena internationala.

Care este parerea dvs.: comunitatea internationala a comis mai multe erori grave în Kosovo?

 Bineînteles! Faptul ca a amanat la nesfarsit elaborarea unui statut defintiv pentru Kosovo nu a fost o grava eroare? Din 1999 si pana în 2006, comunitatea internationala a refuzat sa regleze aceasta chestiune. Îi mai reprosez înca ceva, si anume ca, în acelasi timp, a ezitat mult prea mult sa dea o mai mare autonomie institutiilor din tara mea – desi, prin Acordurile de la Rambouillet 3, aceasta autonomie facea obiectul unui consens international. Pana si Serbia era de acord! Era vorba de o etapa indispensabila în evolutia noastra spre un nou statut. Dar cea mai mare greseala a comunitatii internationale este, evident, Mitrovita4: faptul ca a împartit orasul în 1999 si nu l-a reîntregit dupa aceea este o teribila eroare strategica.

Nu va incita independenta provinciei Kosovo si alte entitati separatiste din regiune sa se desprinda unilateral de statele de care apartin de jure? Ma gandesc în special la Bosnia: nu va profita de ocazie Republica Srpska5 ca sa va urmeze exemplul?

 Recunoasterea internationala a Kosovo va avea efecte pozitive asupra stabilitatii întregii regiuni. Nu se poate face nicio paralela între Kosovo si Republica Srpska. Aceasta este o enitate "noua" (a fost instituita prin Acordurile de la Dayton, în 1995) care face parte dintr-o tara, Bosnia-Hertegovina, a carei integritate trebuie respectata. Kosovo poate ca nu era o republica iugoslava, ci avea statut de "provincie" în cadrul republicii Serbiei, dar era o entitate cu un teritoriu si o identitate proprii. Aceasta integritate teritoriala trebuie respectata de noul statut. Independenta nu va însemna o schimbare de frontiere: dupa cum v-am mai spus, va fi doar recunoasterea unei stari de fapt care exista de ani de zile. Ma angajez personal sa veghez sa nu existe schimbari de frontiera în regiune. De altfel, majoritatea tarilor vecine cu Kosovo au înteles foarte bine care e miza independentei si nu sunt împotriva ei, dimpotriva… chiar daca nu întotdeauna sunt foarte explicite, deoarece vor sa-si pastreze bunele relatii bilaterale cu Serbia.

Ati putea sa colaborati cu un om ca presedintele Boris Tadic, un democrat proeuropean?

 Noi si Serbia nu putem trai sub acelasi acoperis. Dar putem fi foarte buni vecini! Am de gand sa întaresc relatiile dintre Kosovo si democratii sarbi. Sunt sigur ca, maine, Kosovo si Serbia îsi vor gasi locul împreuna în sanul UE si al NATO.

Între semiclandestinitatea din timpul razboiului si responsabilitatile politice pe care le exercitati în prezent, probabil ca v-ati schimbat mult. Ati schimbat uniforma kaki cu costumul cu cravata – si altceva?

În timpul razboiului eram alt om. La vremea aceea situatia din Kosovo era foarte dificila si pentru locuitori, si pentru cei care intrasera în rezistenta. Ani de zile ne-am pus în primejdie viata noastra si a familiilor noastre. Sigur ca perioada respectiva mi-a influentat mult personalitatea si modul de a aborda politica. Dar m-am schimbat de atunci. Ma gandesc totusi ca exista ceva care nu s-a schimbat: tot ce am facut a fost pentru binele Kosovo. Astazi, datorita independentei, tara se pregateste sa intre într-o noua era si în aceasta noua era ma voi comporta asa cum trebuie sa se comporte liderul unui stat democratic si pasnic.

Sunteti prim-ministrul unui Kosovo independent. De ce dvs., si nu altcineva?

Din mai multe motive. Am un partid foarte stabil. Am convingeri si sunt suficient de încapatanat ca sa le pun în practica. Sunt tanar si, în acelasi timp, am deja o mare experienta. În ultimii douazeci de ani am trait din interior dramele poporului meu. Am în jurul meu oameni devotati si competenti si totodata ma bazez pe sfaturile unei echipe de experti si pe comunitatea internationala, care a avut ocazia sa-mi evalueze fiabilitatea în toate etapele procesului care ne-a dus în pragul independentei. Am fost întotdeauna direct în relatiile mele cu conducatorii celorlalte tari din lume si cred ca ei au apreciat. Chiar daca s-a întamplat ca aceasta franchete sa fie perceputa ca încapatanare!

Este curios ca nu amintiti ca ati fost seful politic al UCK în timpul razboiului cu sarbii…

Nu o fac, deoarece consider ca victoria din 1999 nu îmi revine mie personal: este victoria întregului popor. Bineînteles ca sunt mandru ca am condus luptele. Dar viitorul meu si viitorul tarii nu trebuie sa fi determinat doar de acest trecut. De-aici încolo, vreau sa ma consacru în întregime întrunirii conditiilor care le vor permite cetatenilor din Kosovo sa aiba un "astazi" si un "maine" mai bune, intr-un stat liber, independent si recunoscut de comunitatea internationala.

 

1. Grupul de contact pentru Kosovo cuprinde sase tari: Statele Unite, Rusia, Marea Britanie, Germania, Franta si Italia.

 2. Troika diplomatica (Statele Unite, Rusia, Uniunea Europeana), însarcinata de Grupul de contact sa organizeze o ultima runda de negocieri, si-a înmanat raportul secretarului general al Natiunilor Unite la 10 decembrie, ultimul termen pentru obtinerea unui compromis între sarbii si albanezii din Kosovo. Asa cum era de asteptat, tratativele au esuat.

 3. Dupa masacrul de la Racak, din 15 ianuarie 1999, reprezentantii Grupului de contact încearca sa gaseasca o solutie politica pentru Kosovo. Ei ii convoaca la Rambouillet pe reprezentantii sarbi si albanezi. UCK, gherilele independentiste albaneze, vor semna acordurile la 23 februarie. Sarbii nu le vor semna. Cateva saptamani mai tarziu, NATO declanseaza campania de bombadamente împotriva Serbiei.

 4. Acest oras din nordul Kosovo este taiat în doua de raul care trece prin el. Nordul este sarbesc, Sudul albanez. Soldatii NATO, care, dupa fuga fortelor sarbesti, s-au instalat pe podul care trece peste rau, au oficializat de facto despartirea în doua a orasului.

 5. Republica Srpska (sau Republica sarba) formeaza, împreuna cu Federatia Croato-Musulmana, una dintre cele doua entitati ale Bosniei-Hertegovina. Acest decupaj, rezultat în urma razboiului si a purificarii etnice exercitate de fortele sarbesti în Bosnia la începutul anilor 1990, a fost oficializat de Acordurile de la Dayton, care au pus capat razboiului în 1995.

 

Interviu realizat de Isabelle Lasserre

Traducere de Luminita Braileanu din Politique Internationale nr. 118, iarna 2007-2008