“Este o tendinta de intensificare a manifestarilor antisemite in Europa”

Intai de toate, domnule Ambasador, va intreb ce ratiuni au condus la infiintarea, anul trecut, in cadrul Departamentului de Stat, a unui birou special privind problema comemorarii Holocaustului si a monitorizarii antisemitismului?

 Interesul Departamentului de Stat, al Guvernului Statelor Unite si al poporului american, in general, pentru problemele legate de Holocaust si incercarea de a face dreptate victimelor Holocaustului dateaza cu mult inainte de infiintarea departamentului pe care il conduc. Oficial, acest departament a fost infiintat pe vremea cand Stuart Eizenstat era ambasadorul nostru la  Uniunea Europeana, adica pe la mijlocul anilor ‘90. Stuart Eizenstat este o persoana publica cu o imagine foarte buna in Statele Unite. A lucrat in cadrul mai multor administratii, a fost subsecretar de stat pe probleme de economie si agricultura, iar la sfarsitul administratiei Clinton a fost secretar adjunct al Trezoreriei. 

Pe parcursul mandatului meu ma ocup de trei mari probleme: una dintre ele este comemorarea Holocaustului, educatia legata de Holocaust, iar intr-un context mai larg, promovarea educatiei si a tolerantei. Toleranta, ca virtute civica intr-o societate democratica, este extrem de importanta. De asemenea, abordam probleme legate de retrocedarea proprietatilor si de compensatii, iar eu lucrez si la o serie de programe educationale si culturale privind antisemitismul in Europa. Deci acestea ar fi cele trei obiective majore ale noastre, cele trei domenii de activitate: dreptate, compensatie si comemorare.

Toate aceste trei aspecte sunt foarte importante in Romania. Cred ca problema restituirii este cea mai putin discutata in mod public. De multe ori este prezentata ca o sperietoare, si ma refer mai ales la proprietatile comunitare care au fost intai confiscate de regimul fascist, antonescian, si apoi nationalizate de regimul comunist. Intrebarea mea este daca va implicati in aceasta problema si in Romania.

Cred ca locurile unde oamenii se strang pentru a se ruga sunt elemente foarte importante in viata comunitatii. Si as vrea sa ma intorc putin la raspunsul anterior. Spuneam ca toleranta reprezinta o valoare indispensabila societatilor democratice. Pentru ca oamenii se roaga in locuri foarte diferite, iar daca noi spunem ca unele sunt mai bune decat altele, sau ca unele au prioritate in fata celorlalte, inseamna ca o luam pe panta negativa a intolerantei. Retrocedarea proprietatilor religioase comunitatilor religioase carora le-au apartinut este esentiala si reprezinta unul dintre subiectele pe care eu le-am discutat cu autoritatile romane.

 Am avut prilejul si privilegiul de a fi impreuna la o masa rotunda la  Institutul de Studiere a Holocaustului "Elie Wiesel". Acolo un coleg al dumneavoastra a ridicat o problema interesanta si spinoasa, si anume colaborarea unor partide democratice (a fost nominalizat PSD) cu un partid numit chiar partid extremist, e vorba de Partidul Romania Mare. Reprezinta, intr-adevar, o problema sensibila pentru Departamentul de Stat American astfel de colaborari care legitimeaza partide xenofobe?

Sigur ca reprezinta o problema deoarece entitatile politice care nu sprijina climatul unui consens general de care o tara are nevoie ajung sa creeze probleme in tara respectiva. Din fericire, majoritatea celor care traiesc in societati democratice sunt interesati de mentinerea unui climat politic dominat de un consens in ceea ce priveste lucrurile care trebuiesc facute in folosul cetatenilor, si cred ca acest lucru este valabil si in Romania, asa cum se intampla in aproape toate statele lumii. Cred ca trebuie sa fim constienti de faptul ca intr-o democratie vor exista grupari de stanga sau de dreapta. Iar partide extremiste sunt in toata lumea, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa fim de acord cu ele.

 Desigur. Dupa modelul catorva tari europene, cum sunt Germania, Franta si altele, a fost promulgata in Romania o lege care interzice folosirea simbolurilor naziste, fasciste, a organizatiilor rasiste, de asemenea cultul persoanelor care au comis crime de razboi. Negarea Holocaustului, de asemenea, este penalizata. Este insa o lege care nu prea se aplica, e o lege care a ramas destul de formala. De curand, un profesor de la Universitate, domnul Ion Coja, a trimis o scrisoare deschisa presedintelui Romaniei, in care neaga fatis Holocaustul din Romania spunand ca nu exista nici documente, nici martori, dar daca e nevoie va face un Holocaust cu martori si cu documente. Practic nu asistam numai la negarea Holocaustului, ci si la instigare la genocid.  Federatia Comunitatilor Evreiesti l-a dat in judecata si totusi nu avem nici un raspuns. Este o sfidare si o provocare pentru a arata ca aceasta lege nu poate functiona, pentru ca ea intra cumva in conflict cu dreptul la libera exprimare. Care este opinia dumneavoastra referitor la aceasta problema delicata, atat in general, cat si in acest caz particular?

 Mai intai, in  Uniunea Europeana exista un sistem legislativ referitor la crimele de razboi pe care multe tari l-au adoptat si care trateaza in mod diferit aceste aspecte, fie ca e vorba de negarea Holocaustului, cultul lui Hitler, sau de regimul de la Vichy. Este un sistem legislativ pe care democratiile europene l-au considerat util pentru protejarea propriilor cetateni si asumarea trecutului lor recent. Dar, dupa cum stiti, noi avem o perspectiva diferita asupra acestei chestiuni. Noi sustinem in mod deosebit dreptul la libera exprimare si avem alte standarde, mai tolerante, de a judeca, dar atunci cand expresia se transforma in actiune devenim foarte rigurosi. Datorita istoriei noastre si a formarii statului american,  noi avem un mod de abordare diferit fata de cel european.  Si cred ca, in viitor,  ambele abordari trebuie luate in considerare.

In cazul Romaniei, aveti  o institutie prestigioasa pentru studierea Holocaustului, care are in palmares o serie de realizari si care a intreprins cercetari valoroase in domeniul istoriei. Nu cunosc foarte bine cazul domnului Coja, dar este evident ca romanii au un loc unde pot gasi informatii legate de ceea ce a insemnat Holocaustul. Iar a afirma ca Holocaustul nu a existat, mi se pare fie prostesc, fie rautacios. Si nici una dintre cele doua "calitati" nu sunt binevenite in discursul public.

 Veti participa la conferinta  OSCE privind combaterea discriminarii. Se asteapta vreo rezolutie speciala sau vreo declaratie finala la aceasta conferinta de la Bucuresti?

Cu siguranta va fi o declaratie, dar tarile implicate sunt interesate mai ales de un plan de actiune concret. Cunoastem problemele cu care se confrunta tarile europene in privinta antisemitismului si se pare ca exista chiar o tendinta de intensificare a manifestarilor antisemite in anumite parti ale continentului. Din pacate, antisemitismul este o problema cu care ne confruntam de multa vreme. In cadrul conferintei se vor discuta si alte teme legate de toleranta religioasa. Una dintre ele o reprezinta problemele cu care se confrunta musulmanii in societatile occidentale, discriminarea bazata pe practicile religioase ale acestora. Apoi conflictul – sau poate ca tensiunea ar fi un termen mai potrivit – dintre diferitele manifestari ale crestinismului in Europa si raspandirea pe arie tot mai larga a secularismului, ceea ce duce la inhibitii in randul oamenilor care nu-si mai pot manifesta credinta in mod deschis sau, cel putin, nu asa cum si-ar dori. Vom discuta toate aceste trei probleme legate de toleranta religioasa. Probabil ca cea mai cunoscuta pentru europeni este antisemitismul, dar si celelalte doua sunt la fel de importante.

Uitandu-ma peste programul conferintei am vazut ca este impartita in doua. O parte se refera la legislatia privind manifestarile rasiste si antisemite si a doua la educatie. Romania, cum am spus, sta bine la primul punct. Are legile necesare, chiar daca nu neaparat ele se si aplica. Educatia, evident, este mai importanta pe termen mediu si lung. Personal, prefer actiunea profesorilor decat pe cea a procurorilor. S-a realizat un manual pentru licee privind istoria evreilor si istoria Holocaustului in Europa si Romania. Totusi rezultatele nu sunt spectaculoase.

 Haideti sa discutam aceste probleme referindu-ne, mai degraba, la prezent si viitor. Pentru a aborda anumite probleme ale prezentului este nevoie de legi care sa-i protejeze pe membrii societatii, deci cadrul legal este esential, la fel si implementarea legilor. Sunt de acord cu dumneavoastra ca educatia reprezinta viitorul in abordarea problemelor legate de toleranta. Romania a facut pasi importanti in acest sens.  Ministerul Educatiei a propus un manual si o programa scolara, insa, repet, cel mai important este ca aceste lucruri sa fie puse in practica. Romania s-a alaturat Grupului Operativ International pe probleme de educatie, comemorare si studiere a Holocaustului (Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Rememberance and Research), ceea ce iarasi este un pas important. In cele din urma, orice societate democratica isi doreste sa fie si o societate toleranta. S-au facut pasi importanti, dar mai sunt inca multe de facut. Istoria este un element esential, cu totii trebuie sa avem o versiune foarte corecta asupra propriului trecut. Am observat chiar si la cei trei copii ai mei, intre care exista o diferenta maxima de varsta de 18 ani, cum evolueaza, intr-o directie buna, metodele de predare a istoriei Statelor Unite si a legaturii dintre istorie si toleranta. Insa educatia este un proces cumulativ si nu unul foarte rapid. Prin urmare este nevoie de amandoua: implementarea legii, dar si accentul pus pe predarea adevarului si a tolerantei.

Cred ca pasii formali facuti de autoritatile romane sunt foarte importanti pentru ca ofera un exemplu pentru ceilalti membri ai societatii. M-as intoarce la discutia noastra despre educatie. Toate aceste realizari  au pus bazele unei educatii mai bune. Si vreau sa cred ca majoritatea oamenilor sunt de buna credinta si vor sa realizeze toate aceste lucruri pentru ca sunt constienti de importanta lor in societate, atat pentru ei, cat si pentru copiii lor.

 In privinta prioritatilor, as mentiona educatia, comemorarea, implementarea legislatiei pentru protejarea minoritatilor – toate sunt obiective extrem de importante. La  Institutul Holocaustului, am inceput prin a discuta despre retrocedari si am ajuns sa  discutam despre educatie.  Cred ca toate acestea fac parte dintr-un proces continuu de asumare a trecutului, din dorinta de a face dreptate victimelor trecutului sau urmasilor lor si de a merge inainte ca societate democratica. Acestea sunt lucruri care se fac intr-o societate democratica. Si in Statele Unite, care sunt departe de a fi perfecte, ne confruntam zi de zi cu probleme legate de toleranta. Este un capitol foarte important in dezvoltarea noastra ca societate. Intotdeauna democratiile vor merge spre progres, si, cu toate acestea, va ramane mereu cate ceva de facut, nu vom ajunge niciodata la capatul drumului.

 

 

Interviu realizat de Andrei Oisteanu

6 iunie 2007

traducere din limba engleza de Cristina Spatarelu