Falimentul moral al lui Traian Băsescu

0
19

Traian Băsescu nu are dreptul să arunce la gunoi principala sa moștenire – consolidarea independenței justiției – pentru a o susține pe protejata sa, Elena Udrea.

Ce este exact un „lider informal“ de cam­pa­nie electorală, așa cum se recomanda Ele­na Udrea, și cu ce se ocupă el? Udrea denunță faptul că ea, în calitate de „lider informal al staff-ului de campanie“, e urmărită pe­nal pentru spălare de bani în campania prezidențială din 2009, în vreme ce „li­derul formal“ al campaniei, Vasile Blaga, nu este de­ran­jat pentru că ar fi „omul lui Iohannis“ și, conform doamnei, DNA nu se atinge de „oamenii lui Iohannis“. Carevasăzică, fiind „in­for­mală“, Udrea n-ar fi răspunzătoare de fi­nanțarea campaniei electorale, iar răs­pun­derea, inclusiv cea penală, i-ar aparține lui Blaga. Departe de noi intenția de a-i lua în vreun fel apărarea lui Vasile Blaga, dar întrebarea rămâne: cu ce anume se ocu­pa „informala“ în staff-ul de cam­pa­nie? Era sau nu lider, adică avea putere de decizie asupra fondurilor de campanie sau nu? – pentru că, dacă e să ne luăm după co­municatul DNA, rezultă că Udrea era mai degrabă liderul de facto al staff-ului de campanie, în vreme ce Blaga era șef de fa­țadă.

Acesta este un aspect important al afa­ce­rii, pentru că, dacă responsabilitatea, in­clu­siv cea penală, aparține staff-ului for­mal condus de Vasile Blaga, atunci ea se disipează la nivelul întregului partid, de­vine cumva o vină colectivă a PDL și, nu-i așa, știm cu toții cum se finanțează din bani negri toate partidele în campania elec­torală, când încasează datoriile de la cli­entela politică sub formă de contribuții. Dar dacă responsabilitatea poate fi plasată în mod rezonabil asupra Elenei Udrea și staff-ului său „informal“, în sensul în care aceștia au administrat fondurile de cam­panie, atunci putem vor­bi de un grup infrac­țio­nal care a acționat pentru a obține bani în beneficiul candidatului Traian Bă­ses­cu. Schema este suficient de complexă – implicând un secretar general din mi­nisterul condus de Elena Udrea, un președinte de consiliu județean și un director al unei companii de stat im­portante, Oil Terminal – ca să sugereze un model deja testat și verificat anterior. E parcă modelul de rețetă de finanțare frau­duloasă a campaniei electorale care aștepta doar să fie (re)activat.

 

Dar, dacă este așa, atunci care mai este diferența între Adrian Năstase ori Mircea Geoană și Băsescu? În fond, Năstase a fost condamnat în dosarul Trofeul Calității pen­tru că și-a finanțat campania pre­zi­den­țială din 2004 din bani negri, iar Geoană ar fi trebuit să se bucure de roadele unei mite oferite tot în 2009 de oligarhul Ioan Niculae, în schimbul controlului asupra Ministerului Economiei și al companiilor Romgaz și Transgaz.

 

Din punct de vedere penal, diferența poa­te fi esențială: deși Traian Băsescu a fost beneficiarul schemelor prin care Udrea a încasat, potrivit procurorilor, bani negri de la oameni de afaceri clienți ai Minis­te­rului Dezvoltării, Băsescu nu a cerut el în­suși nici un ban și a avut grijă să se țină de­parte de staff-ul de campanie. Băsescu se laudă de multă vreme că nu și-a ges­tionat campaniile electorale și nu s-a im­plicat niciodată în finanțarea acestora. Ul­ti­ma oară ne-a reamintit acest lucru în 2015, după ce fostul ministru al Comu­ni­cațiilor, Gabriel Sandu, le-a declarat pro­cu­rorilor că o parte din mita primită de la Microsoft a ajuns la PDL, pentru cam­pa­nia prezidențială din 2009. Atunci, Bă­ses­cu declara că: „Sunt convins că cei res­ponsabili de gestionarea campaniei vor da răspunsurile adecvate“. Acum, când an­cheta a ajuns la cercul său personal, sa­re la atac, o acuză pe șefa DNA că este „slu­gă“ și că i-a distrus familia.

 

Din punct de vedere moral, nu există însă nici o diferență, ba chiar există cir­cum­stanțe agravante pentru fostul președinte. Băsescu o acuză pe Kövesi că i-a distrus familia, fratele, ginerele și acum fiica, dar ce om onest din România se asociază cu in­terlopi precum Marian Căpățână și Ber­cea Mondial și iese curat din această aso­ciere? Ce avocat cinstit intră în combinație cu Sergiu Lucinschi și se ocupă de re­tro­cedări dubioase? Și, mai ales, cum e po­sibil ca tu, în calitate de candidat, să te ții departe de gestionarea campaniei elec­to­rale, dar, în schimb, să îți lași fiica să se im­plice într-o afacere despre care știi foar­te bine că este potențial frauduloasă? Cum poți să o lași să se compromită alături de Ele­na Udrea? Sau poate Traian Băsescu chiar crede că Elena Udrea este un înger imaculat care face toate lucrurile corect, cu respectarea scrupuloasă a legii? Dar da­că nu e așa și dacă a avut vreodată cel mai mic dubiu că „informala“ nu e tocmai onestă, atunci nu are nici o scuză pentru faptul că și-a implicat familia în campania electorală. Președintele și-a mai pus o dată fiica cea mare într-o situație ne­plă­cută, în afacerea Nana.

 

Traian Băsescu are tot dreptul să își dis­trugă sistematic moștenirea politică valo­roasă pe care ar fi putut să o lase. E drep­tul său să facă cele mai cinice și respin­gătoare aranjamente politice, după cum este dreptul alegătorilor să judece aceste aranjamente. Dar nu e dreptul său să arun­ce la gunoi principala sa moștenire – con­so­lidarea independenței justiției – pentru a o susține pe protejata sa, Elena Udrea.

 

Andrei Cornea îl descria nu demult pe Tra­ian Băsescu drept un „mahalagiu cu vi­ziune“, referindu-se la reformele incon­testabil benefice pe care acesta le-a sus­ți­nut în cei zece ani de mandat. Acum, din nefericire, viziunea pare să i se fi în­tu­ne­cat. Am rămas doar cu mahalagiul.

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!