Maior si abuzul de putere. Iohannis l-a decapitat pe muteste

0
13

Cei care asteptau un semn de autoritate din partea lui Iohannis au de ce sa fie multumiti: l-a demis pe George Maior. Pe muteste. Dintr-o lovitura. Modul de actiune si momentul ales- criza generata de razboiul sefului SRI cu CCR pe tema legilor Big Brother- anunta perspective interesante. Un alt soi de presedinte-jucator. Sa ne amintim, Iohannis daduse acum ceva timp semnale publice ca il considera pe Maior dezirabil pentru a ocupa in continuare functia, nu si-a precizat pozitia si nu a reactionat in niciun fel in contextul conflictului- declaratiile si insistenta belicoasa prin care Maior voia sa-si impuna punctul de vedere. Nimic nu anunta mutarea surpriza. Fanfaron, crezind ca il pune in dificultate, Ponta i-a cerut sa medieze. Iar Iohannis a mediat: bitteschon demisia. Fara scandal, explicatii, teorii despre abuzuri de putere, scurt si eficace. Nu cred ca lui Ponta i-a placut. Antemergatorul Ghita a iesit rapid sa anunte ca va face si va drege in Comisia de Control a SRI, care trebuie sa reinstaureze controlul asupra serviciului. Baliverne de tot hazul dupa atitia ani de control invers prin parlamentari care par a fi pe state de plata prost mascate. Nu cred ca le-a placut nici altora exercitiul de autoritate marca Iohannis, daca ar fi sa ne uitam la scenariile SF lansate la apa de diferiti “maestri” ai genului intorsi cu cheita, ca tot povestea nonsalant Maior despre normalitatea existentei ofiterilor acoperiti din presa.

 

Cert este ca Maior a iesit pe usa din dos dupa 8 ani la sefia SRI. A jucat prost pe ultima suta de metri si a pierdut. A fost un mandat pozitiv, cu reforme institutionale, apreciat pentru implicarea, alaturi de DNA, in lupta impotriva coruptiei, laudat de partenerii externi si cu o cota de incredere ridicata in rindul populatiei. Maior insusi reusise sa-si construiasca reputatia unui om serios, retinut, decent, neimplicat in coterii politice, masurat la vorba si atent la nuante, fara gesturi spectaculoase si demonstratii inutile de putere. Punctul de inflexiune a fost in campania electorala. Numele lui Maior a figurat pe lista scurta a premierilor si pe cea a potentialilor viitori lideri ai PSD, in situatia in care Ponta ajungea presedinte. A negat cu jumatate de gura, dar parea personajul cu cele mai mari sanse de a fi sustinut de o coalitie mai larga; inclusiv Elena Udrea spunea ca l-ar sprijini mai degraba pe Maior decit pe Predoiu. In contextul scandalului Ponta-ofiter acoperit a avut o atitudine ambigua care a amplificat suspiciunea generala ca serviciile isi infiltreaza acoperitii in cele mai inalte functii in stat- parlamentari, ministri, premier- si una aproape sfidatoare ( ca si in prezent) in ce priveste infiltrarea presei.

 

Suprinzatoare a fost insa pozitionarea in ce priveste legile Big Brother, aroganta si comportamentul neprincipial fata de deciziile Curtii Constitutionale, amenintind judecatorii de acolo ca vor raspunde pentru eventualele atacuri teroriste si victimele acestora. S-a plasat la limita abuzului de putere, incercind de fapt sa acopere faptul ca a dat un set de legi proaste, prin care SRI incerca, in contextul atentatelor de la Paris, sa cistige mai multa putere in detrimentul libertatilor cetatenesti. In fond, Curtea nu ceruse decit ca SRI sa aiba mandat de la judecator, asa cum sunt obligati prin lege procurorii, pentru a avea acces la datele/listing-urile telefoanelor stocate de serviciile de telefonie. In motivare, Curtea a aratat ca SRI si SIE au, prin legile lor de functionare, exceptii de la cadrul legal obisnuit. Asa cum sustine Cristian Ghinea intr-o excelenta demonstratie a riscului abuzului de putere al serviciilor, “nervii lui Maior” vin din faptul, fara precedent pina acum, ca “judecatorii de la Curte au intrat cu critici in legile de functionare ale SRI si SIE”, ceea ce constituie un” inceput bun pentru controlul civil real asupra acestor servicii”. Comportamentul lui Maior devenise intolerabil inca din momentul in care, in 18 septembrie, dupa decizia CCR de neconstitutionalitate, ataca la TVR 1 un judecator CCR,  pe Daniel Morar. "Nu este nicio opozitie intre conceptul de drepturile omului si securitatea individuala sau nationala. Dimpotriva, eu cred ca cel mai important drept al omului este dreptul la viata. Ma mir ca oameni care au activat in domeniul aplicarii legii, ca domnul Morar,  de exemplu, care este in Curtea Constitutionala, (…) nu poate privi lucrurile si din aceasta perspectiva". Sebastian Ghita i-a tinut isonul:  “Ceea ce a facut Curtea Constitutionala, nu stiu cine a fost judecatorul raportor si nu stiu de ce a facut o astfel de recomandare si cum s-a luat o astfel de decizie, dar pare ceva de neinteles. Astazi, Romania are o problema foarte mare. Nu vreau sa invinovatesc o institutie importanta cum e Curtea Constitutionala, dar sunt convins ca nu prea au inteles bine despre ce este vorba".

 

In aceeasi retorica a fost si ultimul interviu dat la B1 TV, caruia i s-au alaturat citiva ziaristi ce s-au repezit sa-l linseze pe Daniel Morar si sa-i faca un laudatio lui Maior.Tot comportamentul sefului SRI din ultima perioada impunea demisia. Nu e stiu pe ce a mizat acesta, dar cel mai probabil e vorba de subestimarea noului presedinte versus puterile si imaginea pe care SRI le cistigase in mandatul Basescu. Obisnuit, ca noi toti de altfel, cu zgomotul tancului Basescu, a luat rezerva si tacerile lui Iohannis drept slabiciune. S-a inselat, si inca rau de tot pentru un sef de serviciu secret. A fost executat fara drept de apel, cu determinare, ceea ce, repet, ne arata incipient un presedinte jucator abil.

 

Klaus Iohannis are in fata o mare provocare: numirea noilor sefi la SRI si SIE in contextul in care parlamentul este dominat de majoritatea PSD. Sigur, Iohannis ar putea sa nu se grabeasca, mergind pe mina, experimentata, a adjunctilor- Coldea si Predoiu-  pina cind nu se schimba majoritatea si are certitudinea ca cei numiti de el vor trece de votul parlamentului. Oricum, PSD nu va avea ultimul cuvint, chiar daca ii respinge pe cei numiti de presedinte, acesta are posibilitatea sa taraganeze alte nominalizari si sa lase serviciile la adjuncti. Altfel spus, Iohannis are toate motivele sa faca lucrurile temeinic, cele doua functii fiind de mare importanta nu doar pentru mandatul sau, ci si vitale pentru continuarea luptei impotriva coruptiei, a bunei colaborari cu DNA si cu partenerii externi. E nevoie acolo de civili, de profesionisti, care sa nu fi avut legatura cu politica, a se vedea deplorabilul caz Melescanu. E nevoie de oameni de incredere, care nu isi fac o virtute din impinzirea partidelor, administratiei si presei cu acoperiti, care nu abuzeaza de putere. Insusi Traian Basescu, cel sub care serviciile s-au intarit si reformat, avertiza asupra tentatiei acestora de a controla statul, de a impune ele reguli sau a le schimba pe cele democratice. Asta este ceea ce a incercat George Maior, crezind ca noul presedinte este slab si nu are forta de a-l tine in haturi cum a facut Basescu pina la un punct. Doar ca Iohannis l-a lasat sa cada pe de craca. Tot scandalul din ultimul an in jurul serviciilor este un avertisment pentru Iohannis, si serviciile trebuie supuse unui control civil real.

 

P.S. Articolul a fost scris inaintea acuzelor (neprobate, deocamdata) lansate de Elena Udrea la adresa adjunctului SRI, Florian Coldea. Voi reveni cu o analiza pe aceasta tema.

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!