Obsesia epistolară şi opoziţia

0
20

O obsesie epistolară pare să fi pus stăpânire pe opoziţia autohtonă. Se scrie mult,cu sau fără talent, se strecoară acuze şi se dau certificate de bună-purtare propriului comportament. Scrisorile politice sunt un ecou, ţâfnos şi vehement, al procesului de unificare al dreptei, acolo unde discuţiile despre numele partidului şi numărul de membri ai organelor de conducere sunt cu mult mai importante decât anodinele referiri la statul de drept sau criteriile de integritate aplicabile intern.

Oricât de remarcabile şi lăudabile, preocupările dreptei par să excludă prioritatea de a–şi asuma, până la capăt, rolul de opoziţie efectivă. Luptele fratricide şi planurile de mărire individuală pot fi interesante ca generatoare de ştiri tabloide, dar potenţialul lor de a submina edificiul cabinetului Ponta este limitat. Ridicolul şi oportunismul nu pot fi temeliile alternativei pe care o putem opune PSD.

Şi nu este nevoie de un complicat exerciţiu de imaginaţie spre a întrevedea profilul României de după alegerile prezidenţiale, sub înţeleapta şi curajoasa conducere a lui Victor Ponta. Metodele de administrare vor fi cele cu care USL şi succesorul său ne–au familiarizat, timp de doi ani. Impostura şi exerciţiile de imagine, suprapuse peste rapacitatea cu care statul va fi parazitat de reţelele clientelare. Cât despre exigenţele legate de domnia legii, acestea vor avea aceeaşi însemnătate ca şi în era ministeriatului Stănoiu. O preşedinţie PSD nu va avea altă ambiţie decât aceea de a înlătura, metodic, toate obstacolele pe care o justiţie independentă le poate ridica în faţa samavolniciei. Suveranitatea naţională va fi berbecele cu care această citadelă juridică va fi lichidată, treptat.

Şi poate că de abia atunci, în clipele în care Victor Ponta va fi capabil să graţieze pe cei nedreptăţiţi de justiţia “ băsistă”, opoziţia va avea răgazul de a-şi rafina strategiile epistolare. O Românie dominată de liniştea de plumb a corupţiei, o Românie cu un peisaj mediatic tern şi domesticit, peste care tronează eterna Laura Georgescu de la CNA, o Românie în care studenţii de anul întâi vor avea vreme să îşi ia şi examenul de bacalaureat, iată o perspectivă ce poate contribui, previzibil, la creşterea vervei şi energiei scriitoriceşti.

Anul 2014 este, inutil să o repetăm, un an în care proiectele de viitor se confruntă, iar miza alegerilor este supravieţuirea pilonilor statului de drept însuşi. Victoria PSD la alegerile prezidenţiale ar fi începutul unei noi ere de glaciaţiune politică. Divizările şi ambiţiile bovarice trebuie să lase locul lucidităţii şi acţiunii de durată lungă. Timpul terapiei epistolare a trecut.

Articol publicat si pe site-ul contributors.ro.

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!