Ponta, o marionetă pe gustul tuturor

0
21
Un Ponta devenit tot mai insignifiant convine multora. Motivele nu sunt fundamental diferite.
 
În plină criză europeană a refugiaților, avem și noi „crizuța“ noastră internă pe care nu prea știm de unde și cum s-o apucăm – pleacă sau nu trimisul în judecată? Singur e clar că n-are de gând, repetă zilnic, ca la psihoterapie, că nu-și va da demisia. Scoțând din ecuație chestiunile de ordin moral, de imagine a României sau de „unicitate“ pe plan european, de ce ar face-o? Câtă vreme are susținerea Coaliției, n-are niciun motiv și își joacă propriile cărți, până la ultima. Știe că, în bâlbâiala generală, în lipsa unui leadership și a unei alternative viabile – pentru ambele tabere – la măreața sa persoană, are șanse reale să supraviețuiască până în 2016, așa cum vrea. Nu contează cum, târât în morcilă și ridiculizat acasă și în Europa – chiar și primitivul ministru ungar de Externe, Péter Szijjártó, a ajuns să-l arate cu degetul -, contează doar cât. Fiecare zi în plus la Palatul Victoria lucrează în favoarea lui. Apetitul celor care l-ar vrea plecat (destul de firav oricum) se diminuează pe măsură ce se apropie alegerile. Un Ponta devenit tot mai insignifiant convine multora. Motivele nu sunt fundamental diferite.
 
Îi convine în primul rând lui Dragnea, care este dispus să-și asume deficitul de imagine creat PSD de procesul Înalt Prim-Penalului (dar să nu vorbim de funie în casa spânzuratului). Oricum, nu dă prea multe parale pe rezonanța externă a chestiunii Ponta, mizând corect că Europa are acum probleme mai importante. După ce va fi ales la Congresul din octombrie, nu e niciun dubiu aici (doar dacă între timp nu-i face ÎCCJ figura să-l condamne cu executare), Dragnea ajunge un soi de tartor șef – legitimat prin votul majorității membrilor de partid, pe de o parte, și premier de facto, de cealaltă parte. Îl va avea pe „prietenul“ Victoraș, cu guvern cu tot, la degetul cel mic, nimeni nu va mai îndrăzni să miște în front. Așa că, de ce ar risca Dragnea o retragere a sprijinului politic pentru Ponta, când va avea acolo marioneta perfectă, căreia poate să-i arate pisica oricând dorește? De altfel, după figura lungă a lui Ponta, de pe care se dezlipise obișnuitul zâmbet șmecheresco-fudul, e clar că la Comitetul Executiv de luni i s-au explicat clar condițiile împăierii sale în geamul puterii executive. De ce ar risca Dragnea și PSD să se procopsească în fruntea guvernului cu generalul Oprea, așa cum sunau diferitele zvonistici și scenarii, ai cărui pinteni sunt antrenați să pocnească la comenzi în funcție de cum suflă curenții perverselor interese naționale? Sau, mai rău, să riște pierderea completă a guvernării taman înainte de Congres și alegerile locale? De ce ar da PSD guguștiucul din mână pe tot felul de ciori de pe garduri?
 
În plus, mai este vorba de indestructibila empatie și solidaritate, devenită a doua natură a partidului, față de penali. Cu teama și ura față de DNA în suflet, decimat în zone strategice, PSD are încă un motiv solid să nu-l abandoneze pe Ponta, căci nu se știe când îi vine fiecăruia rândul. De altfel, nu mai departe de săptămâna trecută, Dragnea dădea asigurări primarilor și baronilor aflați la cuțite și cătușe cu legea că nu vor fi alungați din marea familie. Ba din contra, vor fi puși din nou pe liste la alegeri.
 
Dincolo de toate aceste argumente, Dragnea a mai împușcat un iepure. La unison cu mentorul său Vasile Dâncu, a lansat o provocare, de neacceptat, dar altfel logică, în direcția președintelui Iohannis: dacă vrei într-adevăr să scapi de Ponta, dă-ne „garanții“ că vei propune un premier de la PSD, altul decât Oprea.
 
Și aici ajungem la interesul celeilalte tabere – PNL & Iohannis – de a menține în funcție marioneta Ponta. În primul rând, PNL nu are motive să se înghesuie la guvernare acum, pe fondul situației europene complicate de criza refugiaților, ale cărei efecte pe plan intern de abia urmează și care, oricum, a fost inabil gestionată de președinte. PSD trebuie lăsat să se erodeze (mult, puțin, dar se erodează) cu Ponta în cioc până la capăt.
 
Formula de avarie Oprea, deși cu susținere într-o anumită facțiune a PNL, era chiar mai periculoasă. S-ar fi transmis nedoritul (dar de necontestat) mesaj că președintele Iohannis împinge această „soluție imorală“ pe stil nou, înlocuind un plagiator cu un altul, un pafarist cu unul și mai și, că sloganul „altfel de politică“ s-a ofilit de tot în glastra de la Cotroceni. Nu mai discutăm că însuși PNL ar fi început să fie perceput, chiar și indirect, responsabil pentru actul guvernării, fie și măcar prin faptul că l-a votat pe Oprea în parlament.
Ca dovadă că PNL nu vrea să ia puterea acum e și moțiunea de cenzură. Pare mai mult un exercițiu de imagine – justificat, e drept, de trimiterea în judecată a lui Ponta -, pentru a nu mai fi acuzat că face blat cu PSD, așa cum a făcut la alegerea primarului interimar al Capitalei – un șmecher UNPR-ist. Din punctul de vedere al lui Dragnea, moțiunea vine într-un moment complet nepotrivit – înaintea Congresului PSD – și a anihilat din start orice posibilă negociere cu PSD. Chiar și UDMR – după declarațiile lui Ponta la adresa Ungariei și conflictul diplomatic declanșat, ai fi putut crede că vrea să-l vadă scos din scenă – a spus că nu votează moțiunea. Desigur, nimic nu e exclus, dar Oprea nu va trăda decât dacă i se va da la schimb funcția de premier. Mingea e la președintele Iohannis, are de ales între două rele. Cred că va prefera marioneta penală. 
 

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!