Presa internationala despre ATENTATUL de la CHARLIE HEBDO: Un act criminal. Franta a esuat in gestionarea propriei diversitatii. Practici editoriale provocatoare. Corectitudinea politica blocheaza dezbaterea

0
7

 

Presa din intreaga lume comenteaza atentatul terorist de la Charlie Hebdo, isi exprima solidaritatea cu poporul francez si vorbeste despre consecintele acestui atac la adresa libertatii presei.

 

Previzibil. în afara relatărilor extinse despre evenimentele care se derulau la Paris au apărut comentarii și analize la cald. În afara ideii constant exprimate, aceea că nu trebuie cedat în fața șantajului terorist, lucru care după cum s-a văzut în ultimii ani este mult mai ușor de afirmat decat de transpus în practică, mai apar două teme majore, mai ales în mass media liberală, cu simpatii de stînga:

1. îngrijorare că astfel de evenimente ar putea provoca un val de islamofobie, de unde și poziția de acum standard că acest gen de acțiuni teroriste nu trebuie în nici un fel asociate cu credința islamică în ansamblu;

2. temerea că valul de acțiuni teroriste la care am asistat în  ultimul timp (Ottawa, Sydney, Nantes, Paris) va determina o extensie a măsurilor de supraveghere informativă, de limitare a unor libertăți și invazie a spațiului privat.

O altă temere majoră este aceea că acest context va favoriza mișcările de extremă dreaptă (Frontul Național în Franta, UKIP în Marea Britanie, mișcărilor anti-Islam tot mai active în Germania).

 

Solidaritate cu poporul francez

 

The Economist: "Pe continentul european reacția a fost una de șoc și indignare. La fel ca domnul Chalghouni (imamul de Drancy) comunitatea musulmană moderată și-a exprimat dezgustul și a condamnat ceea ce  consideră a fi pervertirea religiei lor. Liderii politici de pe continent și-au exprimat și ei solidaritatea cu poporul francez, în timp ce populiștii anti-Islam nu au ratat ocazia de e exploata anxietățile care îi privesc pe musulmanii radicali. "Suntem în război" a postat pe Twitter Gert Wilders în Olanda. Crimele de la Paris au inflamat pe continent disputele de lungă durată privind conflictul dintre libertatea de expresie, sensibilitățile religioase și radicalismul musulman violent, cu Franța care se plasează acum în epicentrul acestei bătălii".

 

Franta a esuat in gestionarea propriei diversitati

 

The New Yorker: "Este un atac asupra asupra unei publicații și a unui cartier, asupra unei țări si a presei de acolo, asupra oricărui jurnalist, din orice oraș. Franța, se va spune în zilele următoare, nu a reușit să găsească o cale de a gestiona propria sa diversitate. Natura acestui eșec va stîrni dezbateri aprinse și vor fi discutate si alternativele posibile. Marine Le Pen, liderul Frontului Nașional, va oferi fără îndoială prorpiile sale răspunsuri, radicale și deloc îmbucurătoare, în maniera sa charismatică. Dar cine va veni, în Franța și în alte țări în care libertatea de expresie este pusă în discuție prin atacul asupra Charlie Hebdo, va găsi răspunsuri mai potrivite?"

 

 

Practici editoriale provocatoare

 

În Financial Times Tony Barber discută impactul posibil al atentatului asupra vieții politice dar critică și ceea ce el consideră practicile editoriale provocatoare. "Franța este patria lui Voltaire dar și a nesăbuinței editoriale asumate la Charlie Hebdo. Asta nu înseamnă că ucigașii nu trebuie prinși și pedepsiți și nici nu vrea să sugereze că libertatea de expresie trebuie limitată atunci cînd e vorba de satirizarea religiei. Este doar o constatare că o doză de bun simț ar fi fost binevenită în cazul unor publicații precum Charlie Hebdo sau Jyllands-Posten (publicația daneză care a publicat caricaturi cu profetul Mahomed) care deși pretind că provocările la adresa musulmanilor sunt un demers în favoarea libertății de expresie se comportă de fapt în mod stupid."

Această poziție exprimată în Financial Times a stîrnit reacții extrem de virulente printre cititori ziarului. Sunt relevante două comentarii care sintetizează atmosfera dominantă de pe forumul care însoțește articolul semnat de Tony Barber. "Un articol stupid, laș și scandalos care pledează pentru auto-cenzură. Nu mă așteptam să citesc așa ceva în Financial Times". "Mesajul acestui articol degustător este acela că punînd cuvinte și imagini într-o publicație pe care nimeni nu este obligat să o cumpere sau să o citească jurnaliștii nu au făcut decît sa ofere o scuză pentru uciderea lor".

 

Extinderea supravegherii

 

Dacă linia adoptată de Financial Times este oarecum surprinzătoare, cea adoptată de  Simon Jenkins in The Guardian, un cotidian britanic de stînga, este cea care era de așteptat. Autorul este îngrijorat că ar putea urma o supra-reacție, ca în cazul atacului terorist de la 11 septembrie 2001, cînd s-a greșit grav prin "universalizarea răspunsului". Simon Jenkins este de părere că tot ceea ce a urmat este în mare parte din vina Vestului care a declanșat în mod eronat "razboiul împotriva terorismului". "Mii de vieți au fost pierdute și regimuri au fost destabilizate în regiune. Guverne democratice au alunecat pe panta autoritarismului. În statele mai beligerante, ca Statele Unite și Marea Britanie, habeas corpus, comunicațiile private, procedurile legale și chiar libertatea de expresie au fost limitate sau puse în pericol".

Și continuă: "Astăzi, teroriștii francezi vor același lucru. Vor să fie sporită intruziunea statului, extinderea supravegherii. Noi legi, noi mecanisme de control, noi puncte pe agenda iliberalismului. Ei știu că în cele mai multe state occidentale există cercuri birocratice iliberale care exact asta își doresc. Aceste cercuri fac o prioritate din securitatea publică dar ignoră cadoul pe care îl fac teroriștilor. În aceste condiții ne așteptăm la noi demersuri din partea serviciilor de securitate si a parlamentarilor pentru puteri sporite și mai multă supraveghere".

Cu alte cuvinte autorul, care exprimă în fapt o opinie larg răspîndită în cercurile de stînga, crede că deși ne confruntăm cu o recrudescență a acțiunilor teroriste, deși avem apeluri foarte concrete din partea unor grupări precum ISIS sau Al Qaeda la inițierea unor atacuri de acest gen în spațiul occidental nu trebuie să luăm în nici un caz măsuri suplimentare de prevedere pentru că, făcînd asta, nu facem decît să dăm satisfacție și să încurajăm terorismul.

 

 

„Corectitudinea politica” blocheaza dezbaterea reala

 

Însă ce e remarcabil e că parcurgînd presa internațională este vizibila, mai ales în Franța (ceea ce și era de așteptat), o reacție foarte diferită a cititorilor care își exprimă punctul de vedere în comentarii postate pe listele de discuții care însoțesc articolele. Precum cele din Financial Times

De pildă, în Le Figaro pot fi citite critici explicite, uneori virulente, la adresa "corectitudinii politice" care blochează în fapt o dezbatere reală în societate pe teme precum amploarea și semnificația amenințării Islamului radicalizat. "Mă întreb cum vor fi prezentate în spațiul public, în "novlangue", aceste evenimente. Atunci cînd iluminații au intrat cu mașinile în mulțime la Nantes și Dijon strigînd "Allah Akbar" nu erau teroriști islamici, ci dezechilibrați, și de fapt nici nu sunt atentate, ci mai degrabă accidente de circulație. Presupun că în curînd vom vorbi despre dezechilibrați și în acest caz. Din fericire, se pare că vom scăpa de eticheta de "accident de vănătoare".

În mod evident, acest gen de reacții explică de ce Frontul Național și alte formațiuni similare cresc rapid în preferințele electorale ale populației occidentale.

 

 

Provocarile sunt doar o scuza

 

Trebuie totuși remarcat faptul că acest tip de poziționări nu sunt totuși unanime în mass-media occidntală. Săptămînalul The Spectator consideră că, deși în timp au mai fost agresiuni la adresa libertății de expresie, "violența islamică reprezintă de departe cea mai virulentă amenințare. Ceea ce extremiștii au încercat să facă în ultimii ani este să impună ca o credință, o religie, o figură istorică să fie plasate deasupra criticii, investigației, libertății de expresie".

Iar în mod remarcabil, în raport cu ceea ce vedem de regulă în presa occidentală, Padraig Reidy, atacă în The Telegraph obiceiul de culpabilizare automată și generalizată a Vestului inclusiv pentru recrudescența terorismului. "Există tentația de a contextualiza atacurile făcînd trimitere la alienarea resimțită de musulmanii francezi. Această abordare are la bază o aserțiune larg răspîndită. Aceea că atacurile islamice sunt doar reacții, un raspuns la provocările Vestului. Încă din vremea în care Ayatolahul Khomeini promulga o fatwa prin care cerea uciderea lui Salman Rushdie, în 1989, am acceptat ideea că autorii. artiștii, caricaturiștii sunt singuri responsabili pentru atacurile violente îndreptate asupra lor. Or, expansiunea ISIS ne demonstrează un lucru important. Acela că există  o provocare care depășește în mod evident acest punct. Jihadiștii ucid pentru că asta vor să facă. Nu are importanță că ești un caricaturist francez, un copil Yezid sau o însoțitorul unui jurnalist: dacă nu ești unul dintre cei aleși ești o țintă. Provocările sunt doar o scuză."

 

Decaderea civismului

 

Și în România reacțiile sunt oarecum amestecate. Dacă CT Popescu critică in Gândul "atitudinea provocatoare" adoptată de publicația franceză, Ion Stanomir privește evenimentele într-o perspectivă mai largă, care ține de maniera în care societatea occidentală se raportează la lumea din jur și mai ales se vede pe sine. "Victimele de la Paris sunt şi victimele relativismului cultural şi ale urii de sine occidentale. Temeliile lumii noastre sunt slăbite de această neîncredere programatică în valorile pe care le-am ales, ca valori fondatoare. Decăderea civismului este punctul terminus ale unui proces care a debutat cu decenii în urmă." (http://www.contributors.ro/politica-doctrine/chipul-barbariei-de-ce-atacul-impotriva-lui-%E2%80%9Ccharlie-hebdo%E2%80%9D-este-un-atac-impotriva) 

Dragos Aligică este sceptic că Occidentul va învăța ceva din astfel de lecții, într-un text, "Să nu ne amăgim", pe care îl puteți citi în întregime în acest montaj.

 

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!