Răspunde cineva pentru copiii morți de rujeolă?

0
12

Este suficient că au murit trei copii de rujeolă, pentru ca politicienii să îndrăznească să abordeze responsabil și curajos problema vaccinării într-un an electoral? Sau au nevoie de mai multe victime? Câte?

 

Cum opinia publică și clasa politică din Ro­mâ­nia reacționează doar la morți și nenorociri, constatăm că au fost îndeplinite condițiile pen­­tru reluarea unui subiect care ar fi putut fi rezolvat de mult, dacă po­liticienii ar fi dat dovadă de un minim de responsabilitate și curaj. A fost nevoie de trei copii morți de rujeolă și de iz­bucnirea unei epidemii pentru ca oamenii politici să-și amin­tească de subiect și Avocatul Poporului să se sesizeze că Le­gea vaccinării nu a ajuns încă în dezbatere publică, de­și fusese anunțată pentru lu­na aprilie. Între timp, acoperirea vaccinală a scăzut la 75% pentru mai multe tipuri de vac­cin, inclusiv ROR (rujeolă-oreion-rubeolă). Pro­centul recomandat de Organizaţia Mon­dia­lă a Sănătăţii pentru a asigura imunitate de grup este de 95%. Riscul reapariției unor boli gra­ve, ca poliomielita, difteria sau tetanosul, es­te deci real, iar epidemia de rujeolă de anul acesta, cu 675 de cazuri și trei decese con­firmate, ar trebui considerată un semnal de alar­mă.

 

Constatăm însă că numai copreședintele PNL Alina Gorghiu a avut o reacție fermă de sus­ți­nere a vaccinării copiilor, amintindu-ne toto­dată că Legea prevenției în sănătate, depusă de trei deputați în primăvară, zace la par­la­ment. Proiectul prevedea, printre altele, că per­soanele care refuză să participe la un pro­gram gratuit de prevenție vor fi obligate să plă­tească, parțial, tratamentele care vor fi ne­cesare pentru bolile ce ar fi putut fi prevenite. Deputații PSD s-au distins prin virulența cu care au con­tes­tat legea, pretinzând că îi apă­ră pe „românii săraci“, deși tratamentele propuse, in­clu­siv vaccinarea, erau gra­tuite. Mai mult, ei au ame­nin­țat că, dacă legea va fi adop­tată, PSD o va ataca la Cur­tea Cons­tituțională. Poate toc­mai de aceea PSD-iștii tac acum. În cele din urmă, legea a fost adoptată tacit de Camera Deputaților, deși ra­portul Comisiei de sănătate, dominată de PSD și aliații săi, propusese respingerea. Da­că PSD o va bloca în Senat, ar fi bine să-și asu­me răs­punderea pentru consecințe.

 

În tot cazul, Ministerul Sănătății nu a avut timp de Legea vaccinării, inițiată pe vremea mi­nistrului PSD Nicolae Bănicioiu. Pe surse, s-a anunțat că legea ar prevedea și sancțiuni pentru părinții care refuză vaccinarea copiilor, după ce au fost informați de medic asupra ris­curilor acestui refuz. În august, ministrul „teh­nocrat“ – și străin de medicină – Vlad Voi­cu­les­cu anunța că legea va intra în dezbatere pu­blică în luna septembrie. Suntem la sfâr­și­tul acestei luni și încă așteptăm, spre deo­se­bire de epidemii, care își urmează cursul ne­stingherite. Ministrul promitea asigurarea sto­curilor necesare de vaccinuri și despăgubiri pen­tru administrarea necorespunzătoare a vac­cinurilor. Despre sancționarea refuzului vac­cinării nu știm deocamdată nimic, dar sperăm că ministrul este de acord cu președintele So­cietății Române de Microbiologie, profesorul Ale­xandru Rafila, care, plecând de la Carta Drep­turilor Copilului, declara în primăvara aces­tui an: „Așa cum au drept la tratament me­dical, [copiii] au dreptul să fie vaccinați încât să nu se îmbolnăvească atunci când cresc, să nu existe sechele, decese în rândul copii­lor“.

 

Și atunci, de ce au fost campaniile de educare și informare ale ministerului practic ine­xis­ten­te până în prezent? Oare pentru că politicienii s-au temut să abordeze cu responsabilitate și curaj un subiect care a devenit, în mod stupid și irațional, atât de controversat? Din 2013, nu­mărul copiilor vaccinați scade constant, nu nu­mai în rândul categoriilor sărace și ig­no­ran­te ale populației, unde face ravagii actuala epi­demie de rujeolă, ci și din cauza refuzului unor părinți din mediul urban. În loc să pro­te­jeze populația de epidemii prin politici publice responsabile, statul a cedat în fața cam­pa­nii­lor agresive ale unor grupări marginale, ade­sea manipulate de grupuri de interese. Aceste campanii au fost contracarate ferm în Oc­ci­dent, dar încă au succes în țări ca India, de pil­dă, unde musulmanilor li se spune că vac­ci­nurile sunt o conspirație americană împotriva Islamului. BBC a publicat anul acesta articolul unui medic indian care, îngrijorat de în­mul­ți­rea cazurilor de difterie în Kerala, a constatat că promotorii campaniei antivaccin erau prac­ti­cieni, adesea neautorizați, ai homeopatiei sau ai medicinei naturiste. Să nu ne credem superiori, căci și la noi literatura antivaccin este distribuită în rețele apropiate de clinicile naturiste și, din păcate, ortodoxe. Faptul că activiștii antivaccin, ca Olivia Steer, nu au ni­cio pregătire medicală sau științifică nu a îm­piedicat mediatizarea lor, inclusiv după iz­buc­ni­rea epidemiei în curs. Ministerul Sănătății a condamnat, tardiv, mediatizarea unor puncte de vedere lipsite de fundament științific pe te­ma vaccinării, dar… cam atât.

 

Alte guverne au fost ceva mai curajoase, sanc­ționând refuzul vaccinării obligatorii cu amenzi care merg de la 2.400 de euro (Polonia) până la 30.000 de euro şi închisoare de până la doi ani (Franța) sau pierderea ajutoarelor de stat (Australia). În Belgia, copiii nevaccinați nu sunt primiți la școală și la grădiniță, iar în SUA, Aca­demia de Pediatrie permite medicilor să re­fu­ze, în limite rezonabile, să primească la con­sul­tație copii nevaccinați. La noi, însă, po­li­ti­cie­nii au considerat sănătatea publică se­cun­dară față de inconvenientul unei dez­ba­teri pen­tru care, probabil, nu sunt pregătiți. Ne în­tre­băm deci dacă este suficient că au mu­rit trei copii de rujeolă, pentru ca poli­ti­cie­nii să în­drăznească să abordeze responsabil și cu­rajos problema vaccinării într-un an elec­to­ral. Sau au nevoie de mai multe victime? Câte?

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!