Războiul premierului cu Budapesta

0
28

Forțând un conflict gratutit cu Budapesta, din rațiuni pur personale, Victor Ponta nu face decât să submineze poziția țării într-un moment complicat pe plan european.

 

„Ca mulţi alţi lideri politici europeni, am da­to­ria să atrag atenţia şi să sancţionez com­por­ta­mentul constant al unor oficiali gu­ver­na­mentali de cel mai înalt nivel din Ungaria. Aceştia sunt o ruşine pentru cultura şi valorile Uniunii Eu­ropene; şi în atitudinile an­ti­semite, şi în ceea ce priveşte tratamentul minorităţilor de toate tipurile, şi acum, în tim­pul crizei refugiaţilor!“, scria cu câteva zile în urmă Victor Ponta pe pagina sa de Face­book, vorbind despre „in­dig­narea pe care o simte, ca om şi cetăţean european, fa­ţă de mentalităţi şi atitudini pe care Europa le-a văzut doar în anii 1930-40!“.

De altfel, subiectul a fost reîncălzit chiar luni, când, după terminarea ședinței Comitetului Exe­cutiv al PSD, premierul, după ce a repetat în mare lucruri similare cu cele spuse mai sus, a declarat, adoptând o postură eroică, că „o să-mi apăr țara și guvernul!“. De parcă ne-am aștepta la o iminentă invazie a ar­ma­tei ma­ghia­re! Sigur, e ironic că un politician care în re­petate rânduri în trecut a criticat sau a iro­nizat poziții și declarații exprimate la Bruxelles sau în diferite capitale europene, cu trimitere la situații din Ro­mâ­nia, mai ales în ceea ce pri­vește jus­ti­ția, să-și descopere brusc mari afinități cu Co­mi­sia Eu­ro­pea­nă și să vorbească pa­sio­nal despre valorile eu­ro­pene.

De ce o face nu e greu de ghi­cit. Este vorba de o încercare destul de transparentă de a abate discuția pe un alt făgaș decât cel legat de problemele sale în justiție. Iar a reaprinde mai vechi, tradiționale, diferende și re­sen­ti­mente româno-maghiare i s-a părut a fi o bu­nă oportunitate. Pentru că, știindu-l pe Victor Ponta, e greu de crezut că situația refugiaților nu-l lasă să doarmă noaptea. Problema sa e în­să aceea că a descoperit valorile eu­ropene și consensul cu lideri din Austria, Serbia, Cro­a­ția etc. în legătură cu criza imigranților în con­dițiile în care abordarea sa nu pare să fie nea­părat populară printre români. Nici în mass-media și nici în societate. Așa că, din punctul de vedere al reacției opiniei publice interne, de­clarațiile sale nu au avut mare ecou, în sensul dorit de el, chiar și printre cei care nu îl simpatizează defel pe premierul maghiar. În timp ce în exterior e greu de crezut că po­zi­țiile unui prim-ministru aflat iremediabil pe fă­raș, lipsit de o putere reală, ar fi putut in­te­re­sa în mod serios pe cineva.

Oricum, deși vrând-nevrând polemica ro­mâ­no-maghiară declanșată de Victor Ponta a prins și instituții ale statului, precum MAE, at­mos­fera generală nu a devenit nici pe departe atât de aprinsă și tensionată pe cât poate spe­ra pre­mierul. Nici președintele, nici Liviu Drag­nea nu au marșat în niciun fel pe această li­nie, ră­mâ­nând rezervați. Subiectul e sensibil și com­pli­cat, iar pozițiile lui Viktor Orbán, deși cri­ti­cate dur de o serie de lideri europeni, de re­pre­zentanți ai ONU, sunt destul de populare, nu doar în Ungaria, unde se bucură de spri­jinul a 82% din populație, ci și prin alte părți din Eu­ro­pa. Pentru că, dincolo de platitudini de ge­nul „gardul nu va rezolva nimic“ (în Is­rael s-a spus același lucru atunci când a fost construit zidul care desparte în Ierusalim zo­na con­tro­la­tă de Autoritatea Palestiniană, dar s-a văzut apoi că atentatele teroriste au scă­zut cu 95%!), oamenii se lovesc de pro­ble­me­le din lumea rea­lă, atunci când se con­frun­tă cu acest imens flux de imigranți. Și au te­meri alimentate nu de fantezii, ci de situații con­crete legate de in­tegrarea acestora, un eșec aproape peste tot, din Franța până în Suedia, și o potențială creș­tere a ame­nin­ță­rilor terorismului islamic.

Însă dincolo de toate acestea, com­por­ta­men­tul lui Victor Ponta în acest caz reprezintă în­că un argument în favoarea plecării sale din frun­tea guvernului, chiar dacă pe moment acest lu­cru nu pare deloc probabil. Ca și în alte cazuri din trecut, el a demonstrat că, pentru propriul său interes, nu ezită să depășească orice linii ro­șii, oricât de mult ar fi afectată țara și în in­terior, dând apă la moară vocilor maghiare ra­di­cale, și în exterior. Forțând un conflict gra­tuit cu Budapesta, din rațiuni pur personale, Vic­tor Ponta nu face decât să submineze po­zi­ția țării într-un moment complicat pe plan eu­ropean, în care era în interesul nostru ca, da­că tot susținem ceea ce susținem în ches­ti­u­nea imigrației, refuzând să acceptăm cote obl­i­gatorii, să cultivăm o apropiere de țările din gru­pul de la Vișegrad, care susțin același lu­cru. Și nu e vorba doar de acest aspect. În ge­ne­ral, ne așteaptă vremuri tulburi în interiorul UE, cu tensiuni în creștere și posibile evoluții imprevizibile. Nu sunt vremuri să faci politică externă pe genunchi.

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!