Refugiatii, primul esec mare al lui Iohannis. Cum a ajuns Romania in clubul marginalilor

0
12

Inevitabilul s-a intimplat. Romania a fost infrinta la vot in chestiunea refugiatilor si acum trebuie sa accepte exact atitia migranti cit a cerut Comisia Europeana. Era de asteptat, asa cum am prognozat acum doua saptamini. E un esec al lui Klaus Iohannis, dar, mai important, un esec major de politica externa pentru Romania. In primul sau mare dosar de cind e presedinte, Klaus Iohannis a dezamagit. Mai mult, el si-a proiectat singur imaginea unui presedinte ezitant, lipsit de forta, incapabil sa fie lider.

Iohannis a lansat, in prima lui iesire publica pe problema migrantilor (7 septembrie, in conferinta de presa) trei provocari. Una pentru el, una pentru Romania si una pentru electorat. Le-a pierdut pe toate. Iata explicatiile.

Provocarea personala.

In conferinta de presa din 7 septembrie, Klaus Iohannis a declarat extrem de ferm si in mod repetat ca Romania nu poate primi decit fix 1.785 de migranti, pentru ca atit are capacitate sa gestioneze. Si-a reluat pozitia si in conferinta de presa din 14 septembrie, cind – intrebat de subsemnatul daca un stat de 20 de milioane de locuitori e serios si credibil cind avanseaza o astfel de cifra, Iohannis a spus ca "mi se pare foarte serios. Şi mi se pare sincer, că puteam şi noi să zicem că <>, doar că nu putem să îi gestionăm".

Doar ca fermitatea lui nu se baza pe nimic altceva decit sondajele de opinie care aratau ca majoritatea romanilor sint anti-refugiati. Mecanismele europene de decizie NU erau sub controlul Romaniei, Iohannis nu putea sa opuna un eventual veto la propunerea Comisiei Europene de stabilire a unor cote obligatorii, mult mai mari decit cele pe care Romania si le asumase voluntar.

Klaus Iohannis si-a riscat imaginea cind a spus in 7 septembrie ca "La noi, numărul de refugiaţi nu poate să crească, decât dacă noi vrem să primim mai mulţi". Astazi, 23 septembrie, a anuntat ca nu poate contesta la Consiliul European decizia (asa e, nu are cum). Mai mult, a facut o pirueta logica si a anuntat ca "numarul de refugiati nu e mare… problema poate fi gestionata usor de Romania".

De la 1.785 la peste 6.300 de refugiati e distanta mare. Iohannis a inregistrat un esec personal cind si-a ridicat singur miza. Acum, dupa prima provocare majora a mandatului sau, presedintele arata ca un personaj politic slab, atit la interior, cit si in plan extern. Iar cei care stiu sa descifreze comportamentul sau bizar si-au facut o imagine despre forta si competentele sale din acest moment.

Provocarea pentru Romania.

Cind tragem linie dupa toata discutia privind refugiatii, avem urmatorul bilant trist: Romania a votat cot la cot cu Ungaria, Cehia si Slovacia, impotriva tuturor celorlalte state membre. Cum a ajuns aici Romania, e o alta discutie: ca Merkel poarta raspunderea fiindca i-ar fi chemat pe refugiati si atunci Germania trebuie sa rezolve problema, ca nu avem capacitatea sa gestionam mai multi, ca ne temem de atentate etc.

Ramine insa faptul ca Romania s-a plasat alaturi de cele mai eurosceptice tari din UE, iar Iohannis – alaturi de tarile cu cei mai nationalisti lideri ai momentului.

Surse europene spun ca pozitionarea lui Klaus Iohannis a fost "dezamagitoare" pentru lideri importanti din UE. Toti asteptau solidaritate din partea Bucurestiului, dupa ce Bruxelles-ul a ajutat Romania enorm in ultimii ani.

Pastrandu-si pozitia dura si refuzind negocierea, asa cum a facut Polonia, de exemplu, Romania a pierdut atit ca imagine (aplicind o lovitura unei UE aflata deja in dificultate), dar si pragmatic: la o viitoare negociere pe o alta tema, Romaniei i se va aminti inflexibilitatea de azi. Asadar, inca o provocare pierduta.

Provocarea pentru electorat.

Dintre toti liderii politici romani, Klaus Iohannis era cel mai indreptatit sa transmita electoratului o pozitie toleranta fata de imigranti/refugiati. Din doua motive: are cel mai mare grad de incredere (si isi poate exercita leadership-ul fara teama de alegeri iminente), si este un minoritar. Alegerea sa ca presedinte a fost in sine simbolica pentru toleranta romanilor, a dus la o deschidere majora in mentalul colectiv. Era momentul ca Iohannis sa profite de aceasta deschidere si sa promoveze toleranta fata de strain, fata de cel diferit.

In schimb, Iohannis si-a calibrat discursul public astfel incit din spatele cuvintelor sale razbatea teama de migranti. Stim ca serviciile secrete si-ar dori sa nu existe prea multi musulmani in Romania ca sa nu aiba batai de cap, stim ca sondajele arata ca un curent nationalist are tendinta ascendenta, stim ca e greu sa gestionezi aproape 7.000 de refugiati. Dar mai stim ca un lider adevarat are obligatia si puterea de a merge impotriva curentului, de a milita pentru valori precum toleranta.

Iohannis nu a facut asta. Dimpotriva. A alimentat indirect un curent anti-musulman care alimenteaza teama fata de migrantii veniti din Orientul Mijlociu si nordul Africii. Or, stim ce urmeaza: cind migrantii se simt respinsi de comunitatea in care s-au stabilit, ei se radicalizeaza mult mai usor. Cind ai migranti musulmani radicalizati, factiunile teroriste stiu cum sa-i atraga. Si de-acolo incep problemele.

Iohannis a pierdut si aceasta provocare fata de electorat. In loc sa mearga pe drumul greu, dar corect, el a ales solutia facila si populista.

Cu acest esec la activ in prima batalie importanta a mandatului, incapabil sa provoace acasa caderea unui premier intrat in corzi, Iohannis pleaca intr-o lunga calatorie peste Ocean. In loc sa ajunga la Washington ca un lider real, cu forta si agenda clara, presedintele se prezinta intr-o postura slabita. Aproape un lame duck, doar ca mai are peste patru ani pina la finalul mandatului.

Articol publicat de HotNews.ro

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!