Suspans politic în Republica Moldova

0
10

Negocierile de formare a noii coaliții de guvernare țin Moldova într-un suspans politic prelungit.

 

 

Scena pe care aș imagina-o e una de sor­ginte americană: un individ îndepărtându-se de tejgheaua la care alți doi cartofori ră­mân cu ochii umezi în fața băuturii care, brusc, s-a acrit. Jucaseră o partidă de poker, în care partenerul lor de masă nu făcuse decât să-și pre­gă­tească ieșirea din joc, după ce și-a asigurat com­pa­siu­nea galeriei. Într-o altă in­terpretare, se poate plusa mioritic: ciobănașul mol­do­vean, înșelat de baciul un­gurean și cel vrâncean, ca­re i-au pus gând rău…

 

Adevărul e că nu se știe încă cine pe cine a înșelat: Filat și Lupu, cerându-i lui Ghim­pu să-și vadă lungul nasului (măsurat în număr de mandate), sau ultimul, ridicând neîncetat miza, până când ceilalți doi se vor fi declarat incapabili să țină pasul: func­ția de șef a statului, pe care ar cere-o șeful PL, votată cu simpla majoritate a de­putaților – 51 (cu o modificare prealabilă a legii) –, sau fotolii în viitorul guvern partajate egal între cele trei formațiuni. Și asta doar pentru a avea un bun pretext pentru a se retrage într-o opoziție „dem­nă” și „pură”, iar foștii săi aliați să fie ne­voiți să intre la guvernare împreună cu comuniștii. Ceea ce nu i-ar displăcea lui Vo­ronin. Socialiștii lui Igor Dodon, care au acumulat, surprinzător și terifiant până la un anumit punct, cel mai mare număr de mandate (25) în noul Legislativ, au preluat discursul prorusesc, virulent și ra­dical, cu tot cu electoratul adiacent. În aces­te condiții, obosit să tot lupte pentru idei­le marxism-leninismului și cu în­cre­de­rea Moscovei ciuruită, Vo­ronin nu se dă în lături să ajungă la guvernare, ba chiar să devină șef al sta­tului, votat de Parlament. Omul nu vrea decât să-și asigure o bătrânețe li­niș­tită, să-și pună la adăpost afa­cerile familiei. Ar putea la o adică să rămână și în opoziție (opoziție „de ca­tifea”), dar cere, în schimb, o serie de instituții în subordine: Curtea de Conturi, Consiliul Coordonator al Au­dio­vizualului și Comisia Electorală Cen­trală – structuri despre care s-a vorbit că vor fi scoase de sub control politic.

 

Pe de altă parte, se spune că Plahotniuc, omul-forte al PD (magnatul-„păpușar”, cum e supranumit în Moldova), chiar își do­reș­te o alianță cu Voronin și ar vrea să-i „în­ghită” partidul, care se prăbușește, mai ales după eliminarea elementelor co­mu­nis­te intransigente (Tkaciuk, Petrenco, Mun­tean ș.a.). Unii susțin că Ghimpu și Fi­lat ar fi șantajați cu dosare penale, pentru Pla­hotniuc obiectivul major fiind păs­tra­rea con­trolului asupra procuraturii și sis­te­mu­lui judecătoresc (ce „țară” minunată, nu-i așa?). În orice caz, lipsa de trans­pa­rență a negocierilor creează un teren pri­el­nic pen­tru tot felul de zvonuri, speculații și acuzații.

 

http://www.revista22.ro/nou/imagini/2014/1294/foto_vitalie.jpg

Mihai Ghimpu şi Vlad Filat în prima şedinţă a noului parlament ales al Republicii Moldova (Chişinău, 29 decembrie 2014)

 

Partidele proeuropene par să nu fi înțeles nimic din dramatismul votului de pe 30 noiembrie, când am fost cât pe ce să pierdem tot ce am obținut în ultimii 4-5 ani, grație unei deschideri fără precedent a UE și a SUA. Ne­gocierile de formare a noii coaliții de guvernare țin într-un sus­pans politic prelungit Republica Moldova. E un déjà vu supărător această bătălie „pe valori și principii” (citește: pentru funcții și prerogative), doar că momentul istoric s-a schimbat. Nu mai suntem la începutul resurecției democratice basarabene, după înlăturarea de la putere a regimului Vo­ronin, cel care expulzase ambasadorul ro­mân de la Chișinău, închisese hotarul cu România și girase crimele zbirilor de la Ministerul de Interne împotriva tinerilor protestatari anticomuniști (nimeni nu a purtat răspunderea pentru acele orori!). Mol­dova e după cinci ani de guvernare de­mocratică, în care s-au făcut pași înainte în ce privește agenda proeuropeană, însă multe așteptări ale electoratului au fost înșelate.

 

La o lună de la alegeri, în care am așteptat în van constituirea noii alianțe de gu­vernământ, discursurile de Anul Nou ale lui Nicolae Timofti, președintele, și Iurie Leancă, premierul în exercițiu, au sunat destul de calp și jenant. Aceleași vocabule uzate: drumuri, apeducte, grădinițe la sate, călătorii fără vize (deși mai corect ar fi fost să se spună „vize fără călătorii”, pentru că aceasta e situația pentru două trimi din populație, care subzistă cu 100 de euro și mai puțin pe lună), o enu­me­rare de succese menită să ascundă marele eșec al actualei puteri în lupta împotriva corupției și a înstrăinării avutului public, iar acum denotă o penibilă neputință în a administra încrederea pe care acești po­li­ti­cieni au câștigat-o nu pe merit, ci ca legatari de avarie ai unui viitor european pe care îl împart la tarabă.

 

Intrat în sărbătorile de iarnă pe stil vechi, basarabeanul, până una-alta, își confirmă răbdarea proverbială. Totuși, nu se poate ca Maidanul ucrainean și recenta revoluție Facebook din România să nu contamineze stările de spirit din Moldova, mai ales ale tinerilor. O mobilizare cât de sumară, ali­mentată de diversiunea rusă mereu pre­zen­tă și cabrată în Moldova, îi poate spul­bera în 24 de ore pe „calpuzanii” îm­pot­moliți în negocieri.

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!