„Tristul rege al unei ţări îndepărtate“

0
24

E de mirare câtă energie declarativă pune preşedintele Băsescu în discursul său care îl are ca temă, de acum repetitivă, pe Regele Mihai. Neadevăruri, jigniri, ieşiri nervoase, preluate în registru comic, mojic şi grotesc de oameni din partidul său, au creat un subiect „fierbinte“, intens savurat de presă. Apropierea preşedintelui de caraghiosul cuplu Lambrino (de la care a preluat însă şi opinii, cum ar fi cea cu regele trădător) face parte tot din acest război. Pentru că nu istoria şi personajele ei alcătuiesc punctul forte al preşedintelui şi pentru că la Cotroceni consilierii sunt tot mai puţini, într-unul dintre ultimele sale interviuri televizate, preşedintele putea fi văzut (lucru rar) cu notiţe.

Despre (din nou) Regele Mihai, despre monarhie, republică şi Constituţie (pe care el trebuie s-o respecte), extrem de vehement şi iarăşi cu exprimări ofensatoare la adresa Regelui. Adversarii lui politici nu au întârziat să iasă la rampă cu replici dure, ţesute izmenit pe tema respectării istoriei etc. Fără a-l ignora pe Ion Iliescu, preşedintele României care a pus la cale montruoase umiliri ale Regelui Mihai în anii 90, ne vom opri doar la Sergiu Andon, umbra politică a lui Dan Voiculescu: omul scria în 91 şi 92, în Adevărul, două dintre cele mai vulgare şi mai agresive texte la adresa Regelui, Fir-ai al naibii, Majestate! şi Feriţi-vă de bâză, Majestate!. Acum, în Dilema Veche, spune, fără să intre în pământ, cum „casa regală îmi aduce o rază de speranţă“. Probabil speranţa că patronul său, şi el trebăluind de ceva vreme în jurul Casei Regale, va observa şi-i va răsplăti prestaţia ca atare.

Adevărul este că te-ai fi aşteptat la preşedintele Băsescu să aibă, dacă nu respect faţă de un personaj istoric ca Regele Mihai, măcar înţelegere umană faţă de un părinte, ca de la tată de fete la tată de fete. De la (fost) socru al unui cântăreţ de muzică uşoară la (încă) socrul unui actor minor. Ştie bine ce poţi face ca tată, fie că eşti rege sau preşedinte, când fetei tale îi cade cu tronc X sau Y sau Parlamentul European. Căci pricina acestor ieşiri de ultimă oră ale preşedintelui, aşa cum s-a observat deja, îl vizează nu atât pe Regele Mihai, cât pe cel distribuit în rolul de ginere al său, Radu Duda. Nu ştim cât de adevărate pot fi alegaţiile vânturate în presă cum că tâ­nărul actor ar fi fost introdus în Casa Regală tocmai pentru a destructura „pericolul monarhist“ care dădea insomnii puterii feseniste şi mai ales lui Ion Iliescu.

„Întâi vorbeam la telefon, în fiecare seară, timp de 50 de zile. Mă duceam la metrou şi dădeam telefon cu cartelă“ – narează Duda despre începuturile relaţiei sale din 1995 cu principesa. Peste doar câteva luni însă, aflăm din aceeaşi povestire din România liberă cum acest tânăr fără telefon în casă şi care avea să apară mai târziu pe lista de sprijinitori ai fostei Securităţi din Iaşi îi cere mâna principesei la Londra, într-un celebru şi scump restaurant. După mariajul „de poveste“ al celor doi, poziţia puterii feseniste faţă de Regele Mihai s-a schimbat considerabil: nu a mai fost alungat din ţară sau „tolerat“ în vizită doar pentru câteva zile. Guvernul Năstase a restituit Casei Regale importante proprietăţi, iar Radu Duda, între timp devenit principe, a primit însărcinări statale şi fonduri ca să facă lobby României în străinătate.

S-a schimbat însă ceva şi în comportamentul Regelui: în 2003, a acceptat să se urce pe scena unei reviste tabloide ca să-i înmâneze lui Adrian Năstase distincţia de „Om al anului“. În 2007, Regele Mihai şi Regina Ana puteau fi văzuţi la botezul copilului lui Sorin Roşca Stănescu. Pentru ca, în 2009, pe 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, Regele Mihai să iasă cu declaraţia publică de susţinere a candidaturii ginerelui său la… scaunul republican. Regele îl primeşte, se spune, deseori pe Dan Voiculescu. La nunta de argint, Regele l-a invitat pe fostul său hăitaş, Ion Iliescu, nu însă şi pe preşedintele în exerciţiu, Traian Băsescu, a cărui invitaţie la Ziua Naţională nu o mai onorează din 2006. E limpede că Regele Mihai a închis ochii şi s-a lăsat târât în jocul politic, făcând concesii de la statura sa regală, în numele unor aranjamente, inclusiv pecuniare, de care ginerele său nu e străin.

E limpede că Regele Mihai, „tristul rege al unei ţări îndepărtate“, nu a putut spune nu fiicei sale, care fiică nu a putut spune nu soţului ei. Dar asta nu-l îndreptăţeşte câtuşi de puţin pe preşedintele Băsescu să smulgă din cartea de istorie pagini, să le mototolească şi să le arunce la coş, în emisiunea lui Ion Cristoiu. //

Citeste si despre:
Regele Mihai I,
Traian Basescu,
Radu Dadu,
Dilema Veche,
Parlamentul European.