Urmări ale doborârii zborului MH17

0
21

Multe dintre evoluțiile diplomatice din următoarele săptămâni vor depinde de ce se întâmplă pe câmpurile de bătălie din estul Ucrainei.

Ultimele săptămâni au adus o escaladare a violențelor din Ucraina, culminând cu do­borârea avionului Malaysian Airlines de că­tre separatiștii proruși. Liderii occi­den­tali par a fi căzut de acord că doborârea zborului MH17 este un rezultat direct al po­liticii Rusiei în Ucraina. Acest tragic eveniment le-a refocalizat atenția asupra con­flictului și a determinat o înăsprire a atitudinilor fa­ță de Rusia, unii co­men­ta­tori văzând chiar în­ce­pu­tu­rile unui nou Război Rece.

La sfârșitul săptămânii tre­cute, Uniunea Europeană a adăugat pe lis­ta persoanelor supuse sancțiunilor șefii prin­cipalelor servicii rusești de informații, precum și mai mulți lideri separatiști. O serie de grupări paramilitare separatiste au fost de asemenea sancționate, precum și mai multe companii ucrainene din Cri­me­ea, aflate acum sub control rus. Mai mult, instituțiile europene au pregătit o se­rie de sancțiuni economice mai dure, sta­tele membre UE purtând încă negocieri asupra detaliilor. Măsurile vizează accesul băncilor publice rusești pe piețele fi­nan­ciare din UE, un embargo asupra co­mer­țului cu armament, restricții în ceea ce pri­vește bunurile cu dublă folosinţă – ci­vilă și militară ‒ precum și în ceea ce pri­vește exportul de tehnologii de vârf, în special în domeniul industriei petrolului. UE evită sancțiunile asupra industriei ru­sești a gazelor naturale datorită im­por­tanței acesteia pentru securitatea ener­getică europeană, iar Franța va beneficia aproape sigur de un text legal care să îi per­mită livrarea navelor Mistral către Ru­sia. Limitarea embargoului pe comențul cu armament doar la contractele viitoare a fost susținută și de unele state membre din estul UE, care au încă tehnică de lup­tă sovietică/rusească și deci depind de livrările de piese de schimb din această țară.

Trupe ucrainiene la 60 de km de Donețk

Dintre sancțiunile dis­cu­ta­te, este de așteptat ca cele fi­nanciare să aibă cel mai mare impact. Creșterea riscurilor a făcut deja ca mai mult de 75 de miliarde de do­lari să fie retrase de pe piața rusă de la în­ceputul anului. Riscul politic, nesiguranța dată de potențiale noi sancțiuni vor con­tinua să ducă la ieșiri de capital și la scă­derea investițiilor în Rusia, economia aces­teia aflându-se deja aproape de intrarea în recesiune. Cu toate acestea, în ciuda spo­ririi presiunii internaționale, președintele Putin nu dă semne că ar intenționa să se re­tragă din estul Ucrainei. Separatiștii pierd teren în fața armatei ucrainene, dar tancuri și artilerie rusească continuă să trea­că granița dinspre Rusia. În ultimele zile apar tot mai multe dovezi că Moscova nu ezită să își folosească chiar armata re­gulată pentru a bombarda trupele ucrai­ne­ne, de pe teritoriul Rusiei. Kremlinul pare decis să ignore consensul internațional pri­vind inviolabilitatea frontierelor și să mear­gă până unde i se va permite. Această criză reconfirmă că speranța Occidentului din anii ’90 de „normalizare“ a Rusiei, de transformare a acesteia într-o democrație a eșuat. Normalizarea nu s-a produs decât parțial, iar revenirea în 2012 a lui Vladimir Putin la un al treilea mandat prezidențial a dat politicilor Kremlinului o tentă na­țio­nalistă și mai pronunțată.

Multe dintre evoluțiile diplomatice din ur­mătoarele săptămâni vor depinde de ce se întâmplă pe câmpurile de bătălie din estul Ucrainei. Chiar dacă Ucraina va reuși să re­câștige controlul asupra estului, este de așteptat ca acțiunile destabilizatoare din partea Rusiei să continue. În același timp, sancțiunile occidentale s-ar putea să nu fie suficiente pentru a schimba calculele pre­ședintelui Putin. Există o limită până la care pot merge sancțiunile, iar Rusia are resurse suficiente și o economie di­ver­sificată care să-i permită să reziste pe ter­men scurt unei înrăutățiri a situației sale economice. Liderii occidentali au fost și ră­mân parțial divizați, au acționat până acum mai mult reactiv și par încă să sub­estimeze capacitatea Rusiei de a rezista la căderi economice. În același timp, Krem­linul subestimează hotărârea acestor state de a-și apăra valorile.

Prin dobândirea Crimeei, președintele Pu­tin a pierdut Ucraina. Anexând Crimeea și in­tervenind militar în Donbas, acesta a de­terminat o sporire a atitudinilor antiruse ale ucrainenilor și a eliminat posibilitatea revenirii la putere în Ucraina a partidei proruse, mult slăbite prin pierderea vo­tan­ților din Crimeea. Cu toate acestea, Ucrai­na va rămâne pentru o vreme un stat fra­gil, care va avea nevoie de sprijinul Occi­dentului, dar și de pace cu Rusia. Pe ter­men scurt, Occidentul trebuie să ofere Ucrainei un sprijin mai consistent, in­clu­siv prin oferirea de informații operative privind mișcările de trupe și armament ale separatiștilor, dar și prin sporirea pre­siunii asupra Rusiei pentru ajungerea la un acord.

Pe termen mediu, Occidentul trebuie să ac­ționeze mai puțin reactiv și să dezvolte strategii pentru a răspunde unei Rusii revizioniste. Un domeniu de acțiune evi­dent este cel energetic, unde reducerea de­pendenței UE față de Rusia va trebui ac­celerată. Chiar dacă nu vom vedea o rea­pariție a unui Război Rece, concepte pre­cum cel de descurajare (deterrence) vor trebui reluate în considerare în relația cu Rusia, cel puțin în ceea ce privește apă­ra­rea flancului estic al UE / NATO și a stat­e­lor din vecinătatea comună.

* Paul Ivan este Policy Analyst la European Policy Centre (EPC), un think tank independent din Bruxelles, și expert afiliat Centrului Român de Politici Europene (CRPE).

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!