Urzeala minciunilor anti-DNA

0
8

Două stafii bântuie spațiul public: ineficiența opoziției și campania anti-DNA. Dacă prima chestiune este cât se poate de reală și serioasă, cea de-a doua este o manipulare care amintește de marea campanie pentru salvarea oligarhului Voiculescu de pușcărie și de anul de grație 2012.

 

Reproșul că PNL nu face opoziție este jus­tificat în primul rând în planul co­mu­ni­cării și al strategiei, fiind însă legat, ca per­cepție, și de derobarea lui Iohannis de acest rol. Dar asta este altă discuție. Aflat în fața unei majorități zdrobitoare în parlament, greu, dacă nu chiar imposibil de de­struc­turat, PNL nu are cum să aibă câștig de cauză. Este a priori înfrânt. Publicul știe și acceptă asta, pro­ble­ma este însă ce mesaj reu­șește să transmită din în­frângeri: unul de prostie și negli­jen­ță, de lipsă de viziune, de blat sau unul de forță și abilitate. Poți să mori cu nasul în țărână, deplângându-ți soarta cru­dă, sau de gât cu adversarul.

 

PNL pare că doarme în papucii USL, de aici și lejeritatea cu care Ponta speculează comunicațional fosta tovărășie. Să luăm exemplul, ultimul pe firmament, al nu­mirii la șefia ICR. Se știa de Radu Boro­ianu, omul lui Tăriceanu, de vreo lună. Ați auzit ceva pe subiect? Vreo critică, ce­va despre inexistența mandatului lui Zam­firoiu sau despre controversele ce pla­nea­ză asupra lui Boroianu? Vă amintiți ce circ a făcut USL în cazul Patapievici, cum au urlat și linșat luni în șir televiziunile de casă și jurnaliștii plătiți la sacoşă? Acum, tăcere. De ce? Simplu, pentru că ju­mă­ta­tea liberală a actualului PNL a fost părtașă, ba chiar vioara întâi am putea spune, la mizeria diabolizării echipei Patapievici și a distrugerii ICR, la politizarea acestuia prin trecerea în subordinea Senatului, ac­ți­une culminată cu numirea lui Andrei Mar­ga. Bun, să spunem că liberalii încă nu­tresc convingerea că ceea ce s-a întâmplat a fost bine și că ICR trebuia pus cu botul pe labe, că nu se pot delimita din diverse motive de viața lor alături de PSD și Pon­ta, că nu pot vorbi de fu­nie în casa spânzuratului. Ad­mitem că asta ar putea fi problema în multe cazuri în care liberalii uită să facă opoziție. Dar de ce nu au venit ei cu o propunere în contrapartidă, una de re­fe­rință, peste care să nu se poată trece din punct de ve­dere cultural? O propunere pe care s-o fi mediatizat și susținut până în pânzele albe, care să fi coagulat în jurul ei oameni de cultură, intelectuali. S-a aflat despre scriitorul Iu­lian Tănase, susținut de PNL, cu o zi îna­inte de vot. După ce Boroianu, previzibil, a fost votat de pesediști, hop și Alina Gor­ghiu să-i înfiereze. Ce să mai vorbim, ha­lal strategie! Cea mai fermă poziţie din vârful buzelor de pe Facebook a avut-o Io­hannis din Italia: numire „pe șest“, un „troc“ între partide. Corect. Și?

http://www.revista22.ro/nou/imagini/2015/1311/desen_pora.jpg

Sunt convinsă că situația se va repeta în cazul TVR. Stelian Tănase e pe făraș, nu că n-ar merita, dar încă nu văd PNL să dea vreun semn de viață în chestiune. Să au­zim ce crede despre situația bugetară dezastruoasă a TVR și pe cine propune. Sunt doar două exemple, dar lista e mai lun­gă. Poate echipa de consilieri întoc­mește una și o dă președintelui (eventual pe șest, să nu prindă de veste Mihalache), s-o studieze „pas cu pas“. Poate așa ajun­ge și Iohannis la concluzia că totuși cineva trebuie să facă opoziție în țara asta, iar da­că PNL nu poate sau nu vrea, să preia el rolul. E bine s-o facă până nu-i prea târ­ziu, cât încă mai are 75% încredere în son­daje și PNL nu ajunge la egalitate cu PSD.

 

A două problemă, campania anti-DNA, e mai complicată, fiind vorba de o urzeală manipulatoare ca la carte, care o egalează în mizerie și amploare pe cea a ateniștilor din vremurile lor de glorie în lupta cu justiția. Deși rețeta e deja un drum bătut, totuși, ceva diferă substanțial: apărătorii justiției cu vrăjmașii ei tradiționali scuipă în tandem venin în direcția DNA. Ponta și Băsescu, acompaniați de echipele de zgo­mot politico-mediatice, unite acum în spi­rit și interese, spun cam același lucru: DNA e rău, abuziv, tiranic. Variațiunile pe temă țin doar de stilistică și de abilitatea de a masca scopul real al demersului.

 

Stâlpii de rezistență ai campaniei sunt de­ja cunoscuți: arestările preventive sunt un abuz și trebuie aplicate doar în cazuri de infracțiuni cu violență, corupții să fie doar în arest la domiciliu, inițiativa lui Șer­ban Nicolae stă pildă. Arestările pre­ventive sunt un instrument de tortură în mâna procurorilor setoși de sânge ne­vi­no­vat, care în felul acesta obțin turnătorii (pre­cum vechii securiști) pentru a-și construi dosarele. Care, la rândul lor, sunt comenzi politice (ale cui încă nu a spus nimeni). În spatele acestor linii principale de atac se țese cu migală o urzeală de cons­pirații, agenți secreți care bântuie prin parcuri, trădări, amantlâcuri rezolvate cu spionii po­liției. Imaginea per ansamblu este că jus­ti­ția e un puroi supurând de co­rupție, în­crengături, sete de putere și dis­preț față de lege. Echipa de zgomote nu știe ce să mai inventeze și să diversioneze. Cazul Ni­chi­ta a fost transformat într-o chestie de alcov (Ponta), SRI e ofticat că DNA îi ia fa­ța și nu-l mai trece în co­mu­nicate de când cu denunțurile (Băsescu, o min­ciu­nă), iar Kövesi e teleportată în func­ția de procuror european (autor ne­cu­nos­cut). Cât despre Maestrul Manipulărilor Fă­ră Aco­perire, o ține langa cu relele fă­cu­te de „binom“. Spre ghinionul lor și al cam­pa­niei, așa cum s-a întâmplat și în ca­zul Voi­cu­lescu, DNA își vede de treabă îna­inte. Asta până când de la retorică nu se va trece la fapte, pu­nerea pe butuci a DNA cu legea, cum in­ten­ționează cei zece pese­diști care vor să modifice Codul de pro­ce­dură penală.

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!