Vremea căinţei

0
26

Domnilor Patapievici, Pleşu, Tismaneanu, Liiceanu, Mihăieş, Tania Radu, Stanomir şi alţii ca Dvs.; stimaţi magistraţi curajoşi; stimate victime ale linşajului public din ultimii ani: iertaţi-ne. Suntem tâmpiţi şi ne place.

Domnilor Patapievici, Pleşu, Tismaneanu, Liiceanu, Mihăieş, Tania Radu, Stanomir şi alţii ca Dvs.; stimaţi magistraţi curajoşi; stimate victime ale linşajului public din ultimii ani: iertaţi-ne. Suntem tâmpiţi şi ne place.

Iertaţi-ne că am căzut, un popor întreg, pradă uriaşei maşinării de propagandă a Varanului. Mulţi, aproape toţi, nu doar telespectatorii lor fideli. Chiar şi cei ocazionali, de duminică. Chiar şi cei care ne dădeam seama de manipulare, tot ne-am lăsat manipulaţi – suntem un popor întreg căzut în hipnoză colectivă şi mândri de propria noastră decădere. Maşinăria a funcţionat ca unsă: dacă picuri insidios otravă în urechile oamenilor ani şi ani de zile, la un moment dat oamenii nu-şi mai aduc aminte ce anume şi de unde au auzit, ci doar că “au mai auzit asta undeva, şi, doar se ştie, fum fără foc nu iese…”. Şi, dacă şmecheria asta v-a coborât la un nivel de la care ne puteam uita de sus la Dvs., ne-a plăcut şi ne-am complăcut.

Am fost nebuni şi orbi şi mânioşi şi ne-am lăsat mânaţi în turmă.

Iertaţi-ne că am renunţat să ne folosim propriile creiere şi am abdicat de la bunul simţ. Iertaţi-ne că, în loc să ieşim în stradă să vă apărăm, ne-a fost lene – sau am fost laşi. Nu ne-am scandalizat public decât prea rar şi într-un număr mult prea mic – nu ne-a păsat, sau ne-a fost jenă, sau frică să nu intrăm la grămadă cu Dvs. în malaxorul Antenelor, sau teamă de ce-or să creadă vecinii şi rudele şi cunoştinţele, să nu ne judece că “numai fraierii se bagă” şi “nu pentru fripturiştii lui Băsescu”. N-am vrut să ne asociem cu victimele linşajului şi să le ţinem partea. Am stat şi am privit de pe margine.

Ne cerem scuze că, în loc să ne enervăm şi să reacţionăm vocal şi public împotriva mizerabilului linşaj mediatic la care aţi fost expuşi ani de zile, o tolerăm în continuare în fruntea CNA-ului pe Laura Georgescu.

Ne mai iertaţi că tolerăm un plagiator mincinos, incapabil de seriozitate, să ne conducă şi vă forţăm şi pe Dvs. să vă lăsaţi guvernaţi de el. Ne scuzaţi pentru sculerii-matriţeri şi fotomodelele pe care i-am adus în fruntea Parlamentului şi-n companiile de stat, în timp ce ne batem joc de neurochirurgi şi olimpicii internaţionali şi-i alungăm din ţară pe cei care nu pleacă singuri. Ne iertaţi că am privit pasiv cum se distruge cu ură ICR-ul viu pe care îl lăuda străinătatea şi l-am lăsat pe mâna dacopaţilor şi patrihoţilor naţionalişti pentru care cultura înseamnă chermeze cu sarmale şi mici, nu poezie.

Ne cerem scuze că am început să gândim, încet-încet, cum ne-au învăţat ei, că nu puteţi să fiţi altceva decât sinecuriştii şi fripturiştii celorlalţi – aşa ne-au spus, cei cu care nu suntem de acord trebuie că sunt cumpăraţi de “ceilalţi”. Nu există onestitate, doar interes. Nu există opinie contrară, doar goană după bani şi funcţii. Dacă noi suntem lingăi, e clar că nu puteţi să ţineţi cu ceilalţi decât dacă sunteţi lingăii lor. Iar dacă sunteţi şi deştepţi, vina e cu atât mai mare – de ce sunteţi mai deştepţi şi mai educaţi decât noi şi-ai noştri? De ce nu tăceţi? De ce nu faceţi odată linişte, să-i lăsăm să lucreze?

Ne e ruşine că ne lăsăm intimidaţi de bătăuşii din curtea şcolii care pretind că fac jurnalism şi cerşesc respect şi audienţă, când nu şantajează pe faţă. Ne e ruşine că i-am lăsat atâta amar de vreme să scoată tot ce e mai rău în noi: ne-am uitat la ei mândrindu-ne în sinea noastră că suntem un pic peste mizeria lor. Ne e ruşine cu Dvs. pentru că sunteţi peste mizeria noastră.

Ne este greu să vă cerem iertare.

Şi totuşi…

Şi totuşi, ni se mai dă o şansă. Varanul şi Antenele lui pot dispărea odată la lada de gunoi a istoriei, dacă ne ştergem odată pâcla de pe ochi. Putem să aşteptăm următorul mogul să preia maşinăria de propagandă şi să ne manipuleze ca până acum, sau putem să ne dezmeticim şi să cerem altceva.

Dacă vrem altceva, e timpul să ne facem curaj şi să ne punem cenuşă în cap.

E timpul să cerem respectarea valorilor şi să reparăm nedreptatea la care am fost părtaşi atâta amar de vreme.

Să cerem demisia incompetenţilor din administraţie şi desfiinţarea legilor clientelare, precum relaxarea regimului incompatibilităţilor pentru primari şi şefi de consilii judeţene. Să cerem eliminarea portiţelor pentru corupţie şi clientelism din modificările la Legea Educaţiei, care vor perpetua impostura şi incompetenţa şi la generaţia următoare. Să cerem ca parlamentarii să fie şi ei oameni în rând cu oamenii, fără imunităţi, când legea ar trebui să fie egală pentru toţi. Nu putem aştepta ca doar procurorii să facă treabă, în timp ce noi asistăm pasiv la linşarea lor publică; trebuie să avem noi pretenţii, să cerem noi respectarea legii şi reforma administraţiei.

Să ne cerem valorile înapoi.

Să cerem partidelor să nu ne mai pună să alegem răul cel mai mic negociat de ei pe sub masă, ci candidatul pe care îl vrem. Să le arătăm că nu mai tolerăm compromisurile compromiţătoare şi exerciţiile de Pupat Toţi Piaţa Independenţii, în sfidarea făţişă a publicului.

Eu una nu mai sunt dispusă să accept jumătăţile de măsură: am zis deja clar şi răspicat că vreau candidatura Monicăi Macovei la preşedinţie. Nu mai vreau mezalianţe între partide, candidaţi cu tinichele penale de coadă şi acuzaţii de incompatibilitate, nu mai vreau negocierea statului de drept şi trocuri pe procurori. Vreau un candidat integru, cu competenţe adevărate şi care a dovedit până acum că luptă pentru interesul public.

După cumplita vară a lui 2012, nu mai vreau discuţii şi nuanţe dacă “a fost sau n-a fost” lovitură de stat: ne-a spus-o răspicat Comisia Europeană şi Comisia de la Veneţia.

Îi vreau pe Pleşu, Patapievici, Liiceanu, Tismăneanu, Stanomir, Mihăieş, Tania Radu, Cornea, Blandiana în spaţiul public, unde merită să fie. Vreau să-i merităm şi noi.

Vreau să le recunoaştem curajul judecătorilor şi procurorilor care fac curăţenie în ţara asta. Vreau să recunoaştem meritele reformiştilor adevăraţi din administraţie, că-i avem şi ne-am bătut joc de ei prea multă vreme.

Da, vreau varianta maximală: o lume cu susul în sus, josul în jos şi jegul pe făraş. Acum, odată cu apusul epocii Varanului, e şansa noastră s-o cerem.

Articol publicat de contributors.ro

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!