Vulnerabilizarea Internelor – acum, prin pionii lui „Gioni Gazolină“

0
9

Aruncarea într-un scandal de corupţie de anvergură a MAI şi a Poliţiei Române – institu­ţii ce fac parte din sistemul de securitate na­ţio­nală – le decredibilizează şi, astfel, le vulnerabilizează.

Deşi în dosarul de corupţie „Duicu“ apar numele şefului Poliţiei Române, al unui ches­tor de la vârful MAI şi al unui şef de po­liţie judeţeană, cu pretenţii de urcare în ierarhie, nu am văzut vreo luare de poziţie oficială la adresa Departamentului de Informaţii şi Protecţie In­ternă. Nici din partea MAI, nici a premierului, ca­re, imediat după instalare, a ţi­nut morţiș să fie el cel care numeşte şeful acestei struc­turi a Internelor. O struc­tu­ră care are obligaţia să asi­gure protecţia cadrelor MAI, să pre­­vină actele de corupţie, de crimă or­ganizată în care angajaţi ai ministerului ar putea fi atraşi ori pe care aceştia le-ar putea pro­teja şi dezvolta.

Trei luni de zile a făcut fostul preşedinte al PSD şi al Consiliului Judeţean Me­he­dinţi, Adrian Duicu, lob­by intens pen­­tru ca prietenul său, şeful Poliţiei Mehedinţi, Ştefan Ponea, să ajungă, via premierul Vic­tor Ponta – ara­tă referatul DNA –, într-un post la vârful Poliţiei Române. Dar asta nu­mai după ce i-ar fi fost asigurată şi ne­vestei prietenului, Elisabeta Ponea, nu­mi­rea într-o funcţie de conducere – în topul prefe­rinţelor familiale fiind şefia unei direcţii din DNA. În referatul procurorilor anticorupţie apare şi numele ches­torului Petre Tobă, şeful Poliţiei Române, men­ţio­nat ca fiind chemat la guvern „la soli­ci­ta­rea primului ministru“, pentru rezolvarea dolean­ţei baronului de Mehedinţi. La fel, cel al chestorului Doru Dumitrescu, sub­se­cretar de stat în Interne.

Dat fiind că acest scandal de­teriorează imaginea MAI şi riscă să-l vulnerabilizeze, apare întrebarea ce a făcut în acest timp De­par­ta­men­tul de Informaţii și Pro­tecţie Internă (fosta Di­rec­ție Generală de Informații și Protecție Internă – DGIPI)? A ştiut DIPI despre aceste discuţii alunecate în sfera penalului? A ştiut că aceste com­bi­naţii de partid sunt făcute de un şef al unei reţele de corupţie integrată de pe „feuda“ sa, un individ cunoscut în zonă sub porecla de „Gioni Gazolină“ din cauza afacerilor cu combustibil, făcute la în­ce­pu­tul anilor 2000? A ştiut de prietenia strân­să a unui şef de Poliţie judeţeană, Petru Ponea – personajul pe care baronul şi-l dorea plantat pe funcţie mare la Bucureşti – cu Adrian Duicu? A pus motivele prie­te­niei lor faţă în faţă cu posibilele explicaţii pentru care baronul nu a fost, până la in­trarea în scenă a DNA, atins de prevederea vreunui articol din Codul Penal?

 

Potrivit atribuţiunilor de serviciu, DIPI este structura care „desfăşoară ac­ti­vităţi de informaţii şi protecţie internă, în ve­derea asigurării ordinii publice, pre­ve­nirii şi combaterii ameninţărilor la adre­sa siguran­ţei naţionale privind misiunile, personalul şi informaţiile clasificate în cadrul ministerului“. Deci, ar fi trebuit să ştie. Şi să acţioneze pentru a preveni.

Dacă nu a ştiut, e grav. Dacă a ştiut şi a tăcut, e şi mai grav. Dacă a ştiut, a vorbit, și informaţia a rămas blocată, iar cei din DIPI nu au tras semnalul de alarmă, e cât se poate de grav. Cert este că nu am auzit nici despre demisii, nici despre destituiri la nivelul acestei struc­turi, după ce a ex­plodat scandalul Duicu. În plus, DIPI nu a avut nimic de comunicat. Conducerea MAI, instituţie din care face parte această structură, tace. Pre­mierul Victor Ponta ca­re, din decembrie 2012, numeşte personal conducerea DIPI, tace şi el – în cazul d-lui Ponta, date fiind informaţiile din re­feratul DNA, tăcerea fiind previzibilă…

 

Nimeni, însă, niciodată, nu a adus public în discuţie rolul şi culpa unor oameni din această structură, după niciun scandal de corupţie care a zguduit MAI sau vreo struc­tură a Internelor. Chiar dacă în MAI s-au ţesut, în timp, solide încrengături mafiote, chiar sub nasul ofiţerilor de la Protecţie Internă, al căror rol oficial este să le pre­vină sau să le contracareze cât sunt la un nivel cât mai scăzut. Au fost cazuri care au implicat un nu­măr mare de oameni ai legii, de infracţiuni şi un mod de operare ce dădea impresia unui grup infracţional bine închegat, nu doar cu câteva zile îna­in­te de a fi destruc­tu­rat. Sau „cazul Şo­ric“, un episod de tristă notorietate pen­tru MAI, în care a trebuit să se producă un asasinat, cu iz mafiot, pentru a se afla că şeful unei Poliţii judeţene este implicat într-un concubinaj poliţisto-cămătar. Ori „Cazul Mironescu“, în care secretarul ge­neral al MAI a fost arestat într-un dosar de corupţie la puţin timp de la numire. Ori scandalul de corupţie din serviciile speciale ale Internelor, când şeful DGIPI (pe atunci), Cornel Şerban, împreună cu un şef din DGA (Direcția Generală An­ti­co­rupție), Petre Pitcovici, erau reţi­nuţi, la câ­teva zile de la numire, într-un dosar de corupţie. Semne de întrebare vizavi de efi­ci­enţa acestei structuri a ridicat şi scan­dalul „Mita de la Interne“, în care nu a spus nimeni ce a fost, până la momentul flagrantului, între chestorul Dan Fătuloiu, pe atunci numărul doi al Internelor, şi Că­tălin Chelu, ofertantul mitei de un milion de euro. Cum s-au cimentat astfel de re­la­ţii, fără ca la Protecţia Internă să nu se aprin­dă un buton de panică? Iar lista poate rămâne deschisă.

 

Aruncarea într-un scandal de corupţie de an­vergură a MAI şi a Poliţiei Române – ins­titu­ţii ce fac parte din sistemul de se­curitate na­ţio­nală – le decredibilizează şi, astfel, le vulnerabilizează. Chiar nu îşi asu­mă nimeni respon­sabili­ta­­tea pentru ris­cu­rile pe care le implică vulnerabilizarea unor instituţii de o asemenea importanţă? //

Comentează

Please enter your comment!
Please enter your name here
Please enter your comment!